Poezie
Inima dintotdeauna. Melopeea dorului
Sine cera
1 min lectură·
Mediu
hainele tatălui nu mi-au fost niciodată strâmte
întotdeauna am găsit bănuți de înghețată
prin buzunare descusute
acolo unde mâinile lui ascundeau în pumni
ciocolata din ziua de salariu
sânii mamei și cuvintele nerostite
batista îmbibată cu vin din buzunarul de la piept
încă mai miroase a scorțișoară
plămânii roși de septicemia tăcerii respiră naftalină
eu nu cred că există molii în viața de apoi
și nici motive pentru descărcări de adrenalină
poate de aceea repet cu disperare greșelile tatălui
incendiar și cu aceeași patimă
nu sunt cu nimic mai bună
în această frondă absurdă a acceselor mele de gheață
avansând pe unghiile timpului
numai moaștele sângelui vor sfinți focul
în inima dintotdeauna
054.241
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luminita Suse
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Luminita Suse. “Inima dintotdeauna. Melopeea dorului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/1792487/inima-dintotdeauna-melopeea-doruluiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IBIBIoana Bogdan✓Imi pare bine sa te regasesc. Multumesc pentru text. Am citit azi o gramada bune, tocmai cand ma intrebam ou sont les neiges d\'antant.
0
IV\"septicemia tăcerii\" și \"unghiile timpului\" fac o vagă notă discordantă în contextul biopic. Finalul parcă scade din tonusul anamnetic pătimaș, prin recursul plusat la o corporalitate a umbrei - voalare a alterității și a dublajului în panopticul memoriei. Mi-a plăcut luciditatea sfârtecata din panoramarea cu care îmbrățișezi figura paternală. Ești mai directă în acest text, față de altele citite pe pagina ta.
0
AM
luminita ce mult ma bucura noile tale poezii! mai mult nu-ti mai spun decat la telefon.
0
PPLuminita,
eu chiar am citit cu placere... mesaj, atmosfera, emotie..., intr/un limbaj simplu, direct. felicitari!
cu prietenie,
eu chiar am citit cu placere... mesaj, atmosfera, emotie..., intr/un limbaj simplu, direct. felicitari!
cu prietenie,
0
IJLuminița Suse, foarte masculin acest poem, ca o asumare a destinului christic, a destinului tatălui, cel de toate zilele și nu celest. Am observat și gradația cu care, în text, realizezi, cu delicatețe, substituirea. Semnalez, doar, un vers de mare forță: \"plămânii/ roși de septicemia tăcerii\" - vers cu multiple trimiteri semantice, dar și încărcat de simbol, simbol unde trimiterea spre paradigma biblică este evidentă. Chatarsis-ul, din final, nu este unul de natură religioasă, nici, măcar, poetică, ci unul sacrificial - prin asumarea responsabilităților(implicite) paternale. Cred că este unul dintre cele mai bune poeme pe care le-ai scris! Cu amiciție,
Ioan Jorz
Ioan Jorz
0