Poezie
Desubgalileea
Saice
1 min lectură·
Mediu
Intrările sunt păzite de cai galbeni, de boturi deschise
în zăbală. Nucleii se adună pentru suma pe care o datorăm.
Te iubesc. Cuvintele nu ascund arme în ele, triunghiuri
pătate cu cerneală de Egipt- înălțimea e moale ca o prună
stricată pe care catadicsesc s-o înghit cu tot cu codiță.
Fericirea e pentru că te iubesc; armele sunt conjugările
cuvintelor în morfologia de ceară a gurii. Intrările sunt
păzite de cai galbeni, sunt mamele care își pierd puii
pentru noile diligențe care trec înspre răsărit
- următoarea secundă rupe hamurile următoarea secundă
ne împumută parașutele ei, buncărul de alinah, tigaia.
Am în mijlocul meu carnea ta am pe suflet o pânză din
mâinile tale am în genunchi gheata ta de piele de vacă,
fericirea ta spusă la altitudinea Feleacului.
Fericirea se spune că era o șa albită de vânt; intrările
ei nu-s păzite de cai galbeni sau de mâini uitate deschise
sub Galileea. Stau în lumina zâmbetului tău senin
- noi sunetem iubirea noi suntem blana fină a animalului.
Ceara nărilor lui pline de tăcere, intrările umede pe carnea
de roib a primelor rachete.
032.209
0
\"Noi sunetem iubirea\", o greșeală care sună plăcut, paradoxal.
\"armele sunt conjugările
cuvintelor în morfologia de ceară a gurii\"
bună reprezentare, dar cam greoi aranjată
Mi-au plăcut șaua albită de vânt, caii galbeni, pruna înghițită cu codiță.
Între romantismul unor epoci destrămate dat de \"diligențele spre răsărit\" și bizareria s.f. a nucleilor creditori, textul tău mă convinge că ai stil și fluență a zicerii. Aș renunța la rachetele din final, îmi pare a suna discordant. Mai trec.