Irina Nechit

Văd aici un excelent reportaj despre întâmplările poeziei de la Deko. Mi se dă și informație, clară, concisă, și un comentariu plin de vigoare, scris cu fine instrumente critice, și pe deasupra mi se oferă fotografii expresive din care văd și simt atmosfera întâlnirii de la Deko. Sigur, mi-aș fi dorit să fiu acolo, da\' e departe!
Felicitări poetelor care au citit, mie mi-au plăcut versurile lor și curajul de a citi în public.
Bravo și baftă în continuare!

Filozofie îmbinată cu umor - un coctail savuros. Și frica de Ziduri, transformată într-o artă a escaladării lor, și spațiul din fața noastră ar fi pustiu dacă nu ar exista în el mereu Ziduri. Unul din visele mele obsesive din timpul somnului e că mă cațăr pe un fel de Zid și stau pe muchia lui și mă bate vântul. Citind textul tău, mă regăsesc și îmi vine să râd, fără sarcasm, doar cu un fel de neputință blândă.
Multa baftă la scris!

Imagini foarte originale:
mi-am pierdut câteva chipuri
pielea de la trei ani niște plete ca grâul
și uităturile blânde
Apoi simt energia dementă și privirea care ajunge foarte departe, în galaxii. Și felul cum se întâmplă \"derularea câmpiei\" mi se pare fascinant.
Finalul, între smog și \"armuri de ziare uzate\", este perfect:
orașul se culcușește sub smog
oameni ostili ne bântuie visul
cu armurile lor din ziare uzate
și toate temerile se întorc în stoluri
cernite

eu nu mai dorm decât într-o aripă
Am îndoieli față de expresia \"călătorie dincolo de porțile luminii\". Cu toate acestea, consider poezia foarte reușită și aduc pentru ea o stea.

Să aveți cât mai multă lume și cât mai multe versuri sclipitoare la Cenaclu!
Ați putea oare să invitați și poeți basarabeni?
Cu dor de Cluj, tama

Aorta comparată cu o vitrină cu gogoși calde. Imagine foarte îndrăzneață! E curajos și versul \"am privit cu sadism cum îmbătrânesc\". Dar am o îndoială față de personificarea timpului, care e o noțiune extrem de abstractă. Când spui că timpul are frunte, cuvintele astea îmi par comice. Acesta e efectul urmărit de autoare?
Mă bucur să te recitesc,
cu emoție,
tama

Foarte bună cronică! Deși cam în șase picioare, e totuși lucidă, elegantă, exactă și super tare.
Felicitări!

Angela,
la roșeața politică a Chișinăului nu mă prea gândisem când am scris, dar se poate interpreta și așa. Mulțumesc pentru commul tău ca un trandafir-aș.
Corina,
noi suntem petrecăreți, dar nu-i invităm la petreceri pe cei care ne vizitează tam-nisam. Suntem zgârciți, ne temem că n-o să ajungă băutură la toți.
Da, primitori, dar nu pentru toată lumea, nu ne ajung sarmale.
Mersi si multa inspiratie, tama

Liviu, eu pusesem intenționat cuvinte cu \"trece\", dar până la urmă sunt de acord și am schimbat, dar numai puțin.
Mulțumesc pentru sugestie și pentru cuvântul \"savoare\" din commul tău.
O toamnă blândă în continuare!
Amical, tama

Text cu electricitate, cu un farmec de departe, de nu știu unde, foarte precis e descrisă atmosfera și starea de așteptare deasupra paharului cu vin virtual, dintr-un local misterios și, sper, luxos. Îmi place libertatea de a povesti despre sine privindu-te \"dintr-o parte\", mă bucur că citesc aici un text bun, din care exemplific:

cunosc plăcerea de a mă privi dintr-o parte
rezemată-ntr-un cot de tot-ce-știu
admirîndu-mi curajul, măreția și
mai ales
confidența pe ringul de dans (muzica se aude atît de clar!)
Am îndoieli față de \"îmi scutur viața de praf\", e cam patetic și cu praful trebuie să ne purtăm cu precauție ca să nu ne repetăm.
Fiindcă poezia aceasta are claritate, emoție, finețe și un anume grad de complexitate, acord o stea, cu stimă, tama

Mulțumesc pentru ecou! Parcă a venit de pe altă planetă.
În privința lui \"să ne râdem\", am lăsat intențioant forma aceasta greșită, dar folosită uneori, când e să ne luăm la mișto. Nu sunt sigură că trebuie să las acest \"să ne\", mai văd.
Și ironia ai remarcat-o, și elegiacul din final, exact la asta mă gândeam când scriam.
Multă inspirație în continuare!
Amical, tama

Mulțumes frumos, Angela, spiritul tău de observație este uluitor. Iar mai departe nu-mi rămâne decât să joc golf la soare pe viu.
O zi cât mai frumoasă!
tama

Dragi prieteni! Am lipsit o vreme, vă spun cu intârziere că m-au bucurat mult cuvintele voastre și cred că voi ține cont de sugestiile lui Liviu, de impresia Simonei cum că ar fi tristețe în text și de formula \"sublim-feroce\", invocată de George în commul său.
Vă mulțumesc din suflet și vă urez cât mai multă poezie!!!
Cu prețuire, tamara

Ela,
mulțumesc foarte frumos!
Luna e bucuroasă și eu la fel!
Noapte buna și plecăciuni.

Ai atât de puține obiecții, încât eu încep să am convingerea că am scris un text de calitate și chiar emoționant. Faza cu sutienul, da, e discutabilă, aș putea să renunț la sutien. Dar la banca în stil baroc nu renunț în nici un chip, deoarece chiar am stat pe o bancă in stil baroc, în Ljubljana, și am scris despre bunica mea care a evadat din lut.
Mă bucur că ai reacționat la text.
Multă poezie în continuare!

Irina,
e ciudat cum in mintea mea se impletesc lutul cu barocul, senzatia a fost atat de puternica, incat am scris. Desigur, insufletita de prezenta bunicii. Ma bucur mult pentru ca ai raspuns la cuvintele mele despre veverita si pereti care mereu se darama.
Angela,
imi pare nespus de bine ca ai gasit o asemnare intre bunica mea si a ta, inseamna ca ceea ce am scris este adevarat.
Va multumesc frumos pentru ca m-ati vizitat si sa mai dea Domnul sa ne vina poezia in suflet!

Va mulțumesc mult pentru comentarii emoționante și pentru atenția acordată nuanțelor metafizice ale textului, deși metafizica ține mai mult de alte secole, mă bucur că o aducem și în XXI.
Cu gratitudine,
tama

Tiberiu,
îmi place că ai remarcat geopolitica și gingășia, în ghilimele, a textului. E un râu dureros, adevărat.
Silviu,
nu am coborât, am tot mers spre est, am ajuns în est, deci sunt acasă și mă bucur că voi, aflați ceva mai la vest, ați reacționat la ceea ce scriu.
Vă mulțumesc frumos!

Angela,
\"verbe lichide\" sunt mai multe - \"a curge\", \"a înota\", \"a undui\", eu am vrut să fie clar că e vorba de \"a plânge\". Dar sunt fericită că ai reacționat la text, mai ales la versurile cu mi-e sete de apă de mare, mulțumesc că ai trecut pe aici!
Ecaterina, spontană și plină de vervă, ca întotdeauna, ești o cititoare dorită de orice autor, mulțumesc!

Un text foarte bun, îți dă fiori, transmite senzația înjunghierii, a smulgerii unui cuțit din materia vie, a însingurării. Deși despre violență, e un text catifelat, respectă esteticul, respiră firesc și curge, curge, de la primul până la ultimul cuvânt. Are și ironie multă în final, încât pare o poantă lirică bine răsucită din condei. Bucata desăvârșită:
un gust roșu dulcesărat ai senzația aia plăcută care dureaza 2 secunde
ca și cum ai avea tendința de a păstra o veșnicie cuțitul în tine
de teamă să nu ruginească
dar nu poți face niciun gest de opunere față de acel cineva
care îl smulge cu nepăsare
lăsînd în tine un sunet
un țiuit de televizor pe lămpi care pocnesc scurt una cîte una
de te trezești singur în aceeași cameră

Parcă am văzut la televizor întâmplarea din poemul acesta, e ca un film de acțiune și îi acord o Stea.
Am obiecții față de \"un an la rând\", poate că trebuia lăsată formula mai simplă, mai naturală, \"ani la rând\".
Cu stimă, tama

În primul rând, mulțumesc pentru recomandare! Este o onoare pentru mine, dar mai ales pentru tema Prutului, abordată în text.
Silvia,
tu îmi înțelegi obsesia legată de râul-frontieră, de Prutul ce reflectă sălcii din diferite țări, mulțumesc pentru ecou.
Re Laur:
Mulțumiri pentru steaua acordată imaginii cu părinții, ei și-au lăsat urmele pe malul Prutului, pentru totdeauna.
Re Victor:
Nu te-a adormit nici o apă cu somnolența ei? Apele dorm și nu dorm, ca și oamenii.
Mult soare în continuare, tama