Caut un scafandru

mi-a plăcut mai mult începutul. până la ”am uitat cum rupeam direct din copac” mi se pare ok. apoi aș mai elimina câte ceva din cele ce urmează. pentru că mi se par suficiente acele ”pere încălzite la soare” plus ”florile spinilor”, să spunem :). finalul e interesant, poate puțin într-o altă notă, dar bine realizat.
- ca idee e ok, sunt de acord cu această veșnică amânare, așteptare, risipire...

alex

pe langa faptul ca nu mi se pare foarte ok repetarea ale noastre/ de-al nostru, in felul acesta as face modificari, pentru un ritm sanatos, in opinia mea:


Atâtea pământuri pe pământ
și doar ale noastre parcă ar fi pe lună,
de ani de zile
picior de-al nostru n-a călcat pe ele,
pregătirile nici n-au început
de-atâta amar de vreme tot amânăm ora plecării,
bilete la autobuz încă nu ne-am luat,
de parcă așteptăm o navă cosmică să vină să ne ia
și noi să fim îmbrăcați în scafandre
să avem pateu și magiunuri în tuburi,
am uitat cum rupeam direct din copac
perele încălzite la soare,
cum mătasea crudă de porumb ni se lipea de gât
și cum jupuiam știuleții aruncându-i în apă clocotită,
atât de departe ne par merele văratice
ca niște planete ce vagabondează în spațiu
și florile spinilor atârnă în aerul rarefiat
ca niște mici ozn-uri,
cele mai diferite forme de viață am întâlnit acolo,
chiar și pe noi ne-am zărit
pe cernoziomurile abandonate,
alergam prin colb și eram mânjiți de praf cosmic pe față,
nu încape îndoială că eram noi,
în carne și oase,
numai că am plecat de acolo și parcă ne-a absorbit o gaură neagră,
cine știe ce făpturi cu antene s-au stabilit pe hectarele noastre,
poate că seamănă leit cu noi,
dar nu avem timp să mergem la ei în vizită,
așteptăm să se scumpească pământurile noastre,
să le vindem la preț avantajos,
abia apoi să ne luăm tălpășița pe glob

Vă mulțumesc, Alexandru, Ecaterina!
Am și schimbat un pic, o să mai reduc.
Mă bucur mult că ați fost pe fir,
ne mai citim, Irina N.