Poezie
Grădina
toți stau de veghe
1 min lectură·
Mediu
La kilometrul zero
nu stai mult să nu dai de banuit
se crapă de ziuă în centrul bucureștiului
pe peretele universității albește iconița ovală
îți pleci capul atingi peretele cu fruntea
nu stai mult să nu dai de banuit
picioarele te duc singure la vale
abia în cișmigiu te oprești pe o bancă,
simți că aici toți stau de veghe
copacii își fac rugăciunea de dimineață
nălucile n-au închis un ochi
boschetarii își eliberează trupul de plantele agățătoare
cei mai importanți scriitori se uită la tine cu ochi de bronz,
citești anunțurile de pe un stâlp:
„pierdut bichon talie mică alb-crem”,
„pierdut pitbull”, „pierdut metis de ciobănesc mioritic cu terrier,
mascul, cu zgardă maron antipurici”,
în cișmigiu poți să rămâi până se deschide mcdonald`s-ul,
lebedele își răsucesc albele
gâturi în cușca lor,
nu te vede nimeni la ora asta
cum apleci spre nas o creangă de prun
înflorită la sfârșitul lui octombrie.
044192
0
:)
pentru una ca mine care ,în anii ei cei mai frumoși, știa fiecare ciobitură din pișcoturile de la kilometrul zero până dincolo de kogălniceanu, nu poate fi decât o onoare să citesc despre asta scrise de ..una ca tine. :))))
ai surprins perfect și magia și anostul și farmecul discret al aromelor de toamnă din cișmigiu, dar și ilaritatea seacă, de-altfel, a biletelor lipite aiurea, totul sub ochii binevoitori și solemni ai...istoriei.
ce itinerarii mai ai în plan? :)
ps. tama, mail-ul tău nu este valabil.
aveam o promisiune de onorat.