Poezie

Incendiu

pentru mine

1 min lectură·24 iunie 2009

Mediu

Stropiți-vă gândurile cu benzină

dați-le foc

săriți în vâlvătaie

salvați gândul fără de care

nu veți putea trăi.

Voi știți cum trebuie să trăiți

știți că trebuie să trăiți

ar trebui să mai știți

de ce nu puteți trăi așa cum trebuie.

De ce vă gândiți la cei care nu se gândesc la voi?

cine v-a spus că trebuie să vorbiți

despre ceea ce ați jurat să uitați?

Ascundeți ceva

un gând vă arde măruntaiele

fără el vă simțiți ca soarele fără

un strop de ploaie.

044.973

Despre aceasta lucrare

Autor: Irina Nechit
Tip: Poezie
Cuvinte: 86
Citire: 1 min
Versuri: 16
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Irina Nechit. “Incendiu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-nechit-0020579/poezie/13893609/incendiu

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

IM ioana matei✓24 iun. 2009

un poem parcă mai viu (cu o voce mai fermă!) decât altele...cuvintele sunt trupuri de gând...gândurile sunt uneori comori neprețuite alteori otrăvuri...iar dincolo de ele ...ești chiar *tu*...infinit mai mult...

cu smerenie,
la margine de gând

ioana matei

SG Silvia Goteanschii✓24 iun. 2009

palpitantă imaginea asta de incendiu interior
citind poemul, parcă văd aievea focul luminos care îți arde gândul, măruntaiele în toate culorile sale roșu, albastru, galben...
poate că soarele acesta despre care vorbești nici nu are nevoie de acel mult râvnit strop de ploaie, așa cum poetul din tine nu are nevoie de nimic - deoarece cuvântul e al tău și e scris frumos
cu respect, silvia

IN Irina Nechit✓25 iun. 2009

Ioana, Silvia,
va multumesc mult, va mai astept, noapte buna, tama

BI Bot Eugen Iulian✓25 iun. 2009

cu mesajul primei strofe. Strofele 2 și 3 par a fi de umplutură.Ba mai mult de atât, str.2 și 3 trag tot poemul în jos, încărcate fiind de tot soiul de întrebări retorice, pseudofilozofice... Nici ultima strofă nu aduce cu sine vreo revelație.

Un poem ratat completalmente.

Cu scuzele de rigoare pentru o părere onestă,
Bot Eugen