Poezie
tango
1 min lectură·
Mediu
îmi sporește prin așteptare un dans
ferigi de carne suind
mă cutreieri cu respirația
pașii tăi dislocînd aerul
apasă ca un arcuș sforile prinse
de mîinile și de picioarele lor
vii acompaniat de gîfîitul frunzelor
sculptînd peste inimă
respirația de struguri striviți
dinăuntru
mută-mi străzile
de care mă tocesc într-o fugă zilnică
cu frînghiile rupte să modelăm amîndoi
snopul ăsta de membre întîmplătoare
ce firesc
acest tango
cu care străpungem prin tramvaie
014.201
0
