Jurnal
fără titlu
1 min lectură·
Mediu
trăiesc cu tine într-o ficțiune amară, perfectă
nu pot să disimulez, seara îmi spăl corpul
încercând să mă curăț de piele, să mă curăț de mine
privesc desene fantasmagorice făcute de bolnavii mintal
durerea țâșnește din culoarea lor, ca sângele din inimă
oamenii ăia au plâns, s-au zbătut, eu zac
cu eșarfa ta neagră lipită de suflet.
042.953
0

Cu cine traiesti in fictiune? E cineva pe care-l cunosc?
De ce nu poti sa disimulezi? E asa greu? Toata lumea poate...
Apreciez faptul ca te speli seara. Igiena e o prioritate.
Unde ai tu acces la desenele nebunilor?
De ce zaci? De ce nu te zbati?! De ce nu urli?!
Arunca esarfa aia ca e rau prevestitoare...