Jurnal
Demența
1 min lectură·
Mediu
În frigul general Iisus se naște din nou
A fost odată...hai să spunem povestea
La un moment dat, implacabil, va sosi același sfârșit
Nu mai este timp
Alunecăm pe zăpadă, isteria se amestecă cu impresiile zilei
Gonim, goana după cumpărături la New York, la Singapore chiar
Căciuli roșii, brazi trași pe umăr ca niște cadavre adjudecate după un mare efort
Iar, bile, jucării, breaking news, duceți-vă acasă, odihniți-vă
Va veni un an la sfârșitul căruia va ninge isteric peste lume, la fel
nu va mai fi timp,
Iisus va duce povestea până la capăt singur, va muri, va învia,
numai că atunci va purta ochelari de soare pe cruce.
043.194
0
S-ar cuveni, totuși, să încerci o justificare a apariției ochelarilor de soare pe cruce. Da, e ceva aici, o metaforă mai cu sclipici, numai că în felul cum sfârșești tu textul, arată ca o imagine de dragul imaginii. Cu același succes ai fi putut spune, să zicem, că „atunci va purta mănuși pe cruce”. Am impresia că prea te-ai grăbit să vii cu această găselniță. S-ar cuveni să mai meditezi... Adevăratul poem, mai știi, încă își așteaptă autorul/autoare la o cină de taină a tuturor simțurilor – inclusiv a bunului simț, firește! Sărbători fericite!