Odă narcisei ofilite

Ultimul vers m-a surprins în mod plăcut. Am meditat mult asupra lui, ajungând la concluzia că imaginea este valoroasă prin sine, fără să discern neapărat o semnificație cât mai aproape de ceea ce ni se transmite prin mesaj. Desigur, aș putea spune mai mult și aș acorda o altă stea, dar cred că e suficient să spun că mi-a plăcut textul, ca să nu mai trezesc alte animozități pe site. Deși, până la urmă, între noi n-a exista niciodată reciprocitate. Mie îmi place uneori cum scrii, nu mă interesează dacă și reciproca e valabilă.

Mă bucura mult citirea poeziilor mele, cât despre faptul că a exista animozități, ei bine, și astea mă bucură mult. E bine, asta-i viața, asta e lumea în care trăim. Mi se întâmplă și mie sa rămân mult timp cu un vers dintr-o poezie și, apropo, te-am mai citit și eu, dar de obicei sunt grăbită și nu las comentarii. :)

atmosfera este frumoasă, dar când vine vorba despre grația cruzimii, reacții exagerate, vietăți aplatizate, naturalul se subjugă artificialului, limbajul poetic conține prea multe prețiozități care trădează nevoia autoarei de a epata, de dragul epatării.