Nu e nimic

la naiba cu totul viața asta are urme și nu urmări unde ești și ce știi, poate cu totul m-ai uitat și nu e de mirare a trecut anul și au căzut atâtea frunze moarte peste mine repet, peste mine, acest compost care-mi alimentează viața și-mi spune da, ai deja un fel de plasă de salvare te poți azvârli iarăși în gol, durerea a asurzit pare că ține de epocile anterioare pare că s-a refugiat în fotografii haine, bijuterii, ace de siguranță, cuțite mici buburuze de lemn, sticle de wiskey tricou roșu, pantaloni roșii, scurți sau lungi mi-e totuna papuci de plastic neapărat negri peste toate se întinde același refuz, pelteaua care nu e la fel, nu e colivă, nu e acadea, nu e regret, nu e bomboană e doar fum, e doar seară, e doar dimineață.