***

acea fericire netedă în care eram un animal înfometat mușcam încet din tine un animal cu ochi sclipitori gata să alerge în haită și să se dea huța pe parâmele cerului acum gleznele mele subțiri se transformă în narcise care ajung la tine undeva în adânc răsturnate acum mângâierile mele se aseamănă cu niște ființe mici zburătoare cu aripi dantelate și negre cât aș vrea ca mănușile să se numească seară și să plouă încet cu acei fulgi sclipitori.