cu buzele mele de ceară

cu buzele mele de ceară și de miere te desfid să faci ceva în lungii ani în care am iubit un fel de zâmbet în care am umblat cu poza ta de tânăr am zis, ce e sufletul, doar trupul el e acolo, trebuie să-l caut în lungii ani în care înghețurile ne-au ținut de cald în care m-am târât la tine pe coate și ți-am vorbit în nu știu câte limbi (nu ai putut să o înveți pe niciuna) acum umblu cu bluza albă, mă predau alunecoasă ca un șarpe, niciodată nu voi fi a ta.