țărmuri șubrede

ce am învățat eu din toată această epidemie a durerii am știut dinainte poate că patima nu e totuna cu dragostea, patima e doar o cărare întunecată pe care merg cei răniți dragostea te face să înfășori cu lungi caiere de fum drumul iubitului să iei toate lucrurile de la început și să începi să le depeni din tăceri și anormalități să vezi câteodată închizând ochii ființa ca pe o pădure deasă în care te poți cufunda ca în fantastice tufe de ferigi, de un verde crud tărâmuri ademenitoare, țărmuri șubrede, sprijinite doar pe arome, pe impresii, pe mângâieri.