tot ce ne leagă

tot ce ne leagă acum de bucurești uite o biserică uitată, uite un colț de parc placa memorială pusă greșit, o pisică neagră trece cu vuiet mare prin fața a ceea ce voiam să spun un cântec dezlănțuit, gleznele mele întinse pentru a fi mângâiate într-un apartament în care nu a plouat demult jucării de copil noi doi întinși printre cearceafuri abandonate tot ce ne leagă acum, eu topită încet pe o stradă tu la capătul unei scări rulante așteptându-mă.