Jurnal de pe Pluto (vi)

aș putea să ajung și mai sus, dar sunt convinsă că undeva spre al nu știu câtelea grad al distanței, bat vânturile de pe Neptun, și e atât de rece, dragostea nu mai e dragoste, ci un fel de sentiment extins, atât de extins încât devine impersonal, tu te numești într-o mare de nume te învârți într-o lume plină de tentacule, meduze, alge lipitori pisici de mare și pești electrici, aș putea să ajung și mai sus dar la ce bun să mă conving că toată răceala aceea există plângând în același timp cu o bucurie care nu se mai termină.