poem de dantelă albă

Din fericire sau din nefericire moartea începuse să ni se pară sexy tu vorbeai mereu despre postume recitai versuri îmbrăcat în alb sau vorbeai în niște tonuri prea înalte noaptea nu mai apuca să mai ajungă peste noi până într-o zi când ai adormit definitiv mi-am zis că e mai bine să râd mi-am zis că metaforele într-adevăr sunt cârje dar mi-am dat seama că lumea de dincolo îmi rânjește trist am adormit și eu dar nu știu să fac nimic ca tine.