strada x

pe strada x în care nu se găsea nici pic de poezie o femeie își tatua pe față cenușiul zilnic își cernea povești de dragoste printre tramvaie cu cai adormea la umbra unor ferestre murdare o femeie nu putea să renască decât în nopțile fără lună pentru că atunci se vedea mai bine pe sine lipsită de orice zeități și de orice drum nici pe casele din apropiere nu se zăreau semne nici bărbații nu se apropiau pe strada x bântuia haosul unei vieți viitoare ca o pânză de păianjen ce se țesea încet din niște coșmaruri nemărturisite doar acolo, un diavol albastru bătea în tobe, ridica argintăria până în tavan dădea dovada unei prezențe neîntrerupte spărgând farfuriile de pereți, ascultând muzică jazz.