Albastru

O imensă singurătate se ascunde dincolo de stele Dincolo de noi Acolo unde ochii nu au privit Ceea ce e esențial e albastru În sufletul tău rănit În teama de întuneric și de locuri părăsite Necunoscutul te atrage tot la fel cum Găurile negre înghit lumina. Iubirea dacă a fost, puțină Absorbită de resentimente și de false imagini La un moment dat s-a transformat într-un soi de fata morgana Deneb Focul intens se consumă în beznă Mi-ai spus că eu nu pot fi o astfel de stea Nu pot da naștere unei astfel de monstruozități Lumina însă dă naștere întunericului Calea noastră e presărată cu monștri obscuri care plâng pe la colțuri Viitoarea durere.