Hedonism

Peste bluza din aripi de viespi îți plimbai degetele agale Nici măcar nu mai stăteam picior peste picior Doar te priveam fix în ochi Cu dușmănie Ascultând până și bătăile inimii Priveam scara apropiată vopsită în negru Puteam spune: \"Te iubesc, scară!\" Dar asta mi-ar fi dat insomnii Hedonismul fremăta în aerul fosforescent Iar Camil Petrescu revenise în forță cu același aer stupid Îmi desenam buzele și sprâncenele Ca o marionetă pistruiată la balul de absolvire Simțeam că nu sunt pregătită de marele salt, dar asta spune oricine Înainte de a-și aprinde lumânarea și de a sufla apoi brusc în ea.