Intrebari fara raspuns

… Să încerci să cuprinzi cu gândul paradisul acesta care ți se deschide în fața ochilor. … Să întinzi mâinile și să simți că nu am plecat nicăieri și sunt, totuși, mai departe de tine decât mi-aș fi imaginat vreodată. … Visarea naște monștri, atunci când nu știi unde să pui punct. Reveria naște oameni-vis, oameni care nu-ți vorbesc, doar îți zâmbesc albastru, din mijlocul zecilor de vieți imaginate, la care participă, rând pe rând, până când visul devine realitate. … N-am plecat nicăieri, am rămas în centrul universului meu și visez încă să te găsesc acolo, într-o dimineață, ca și când nu m-aș simți în concediu, în propria mea viață, ci doar aș trece așa ... ca o părere ... sprijinindu-mi respirația pe fiecare cuvânt al tău, pe fiecare gest al meu și pe fiecare notă – azi, teribil de falsă - a cântecului de seară, pe care îl cunoaștem amândoi atât de bine… … Sunt întrebări fără răspuns, căci noi nu ne-am certat niciodată, omule-vis, dar nici nu ne înțelegem ... Despre ce nu se poate vorbi, să se tacă?!