Sunt oameni cu suflet de piatră
Și suflete fără de trup.
Sunt vieți ce mai urcă o treaptă
Și altele ce se-ntrerup.
Sunt oameni fără de vise
Ce lupta au încetat,
Valori căzute-n
Se văd pe fereastră doar luminițe…
E noapte! Acu-mi împletesc păru-n codițe.
Pe sobă pisica toarce-n surdină,
Eu stau la fereastră și-l aștept să vină.
S-a dus cu apusul acu vreo trei luni,
Dar
Îmi place să depind de Dumnezeu
Și, totuși, să fac numai ce vreau eu!
Să plâng o zi, să umplu o mare,
Să beau cafeaua dimineața doar cu sare.
Cu talpa goală aș călca prin rouă,
Iar
Se combină iubirea
cu prietenia
și atracția fizică
cu dorul nespus…
Se scoate din schemă
tot ce-i rău de spus…
Se trec cu vederea
tot felul de tare…
Doar astfel iubirea
va crește mai
Lume tristă,
Teatru fără măști,
Lacrimi în batistă
E tot ce tu cunoști.
Puterea unei vorbe
E rană de cuțit,
E versul unei strofe,
Exprimă-un asfințit.
Tu nu-ți pleca urechea
La orice vorbă-n
Am vrut sa zbor si mi-am uitat avantul,
Caci ma tinea cu gheara lui Pamantul.
Am vrut sa cant si-am uitat melodia,
Caci muta era, in vazduhuri, ciocarlia.
Am vrut sa scriu si nu aveam
Se cere prea mult de la mine,
Dar nu o simt cand sunt cu tine.
Nu pot sa fiu ceea ce vreau
Caci dupa vrerea altora ma iau.
Nu mai stiu cine sunt, de ce exist...
Si-mi plange inima, sufletu-i
ID