Acum îmi amintesc...
Am fost un înger, da!
Dar am sărutat păcatul
Și am căzut din Paradis.
Încerc să zbor pe aripile vântului,
Însă aripile-mi sunt zdrențuite,
Așa că nu mă pot ridica.
A murit
Plâng...
Vreau să regăsesc ceva
Ce am pierdut demult:
Pe mine!
Vreau ca aripile mele
Să renască din cenușă
Precum pasărea Pheonix.
Să se metamorfozeze
În unele noi
Și să-mi redea
Și stă...
Și așteaptă să mai răsară
O dată soarele.
Aripile de plumb
Îi sunt ca o povară,
O pedeapsă a nesupunerii.
Cu pași mici și rari
Bântuie prin cimitirul pustiu.
Se oprește lângă
Vreau să mă îndepărtez
De amintirea unui trecut
Presărat cu suferință.
Alerg prin gradina
Trandafirilor însângerați,
Iar gleznele-mi sunt mângâiate
De lacrimile unei triste dimineți.
Acum am
De câte ori privesc cerul
Te văd pe tine iubitule.
Norii de-argint îți conturează forma
Dar sunt prea departe ca să te ating.
În sufletul meu suferind
Ai aruncat sămânța disperării,
Dorinței
simt cum mă pierd pe marginea unui eu
într-o noapte goală, fără stele.
e noaptea prăbușirii existenței mele,
sfârșitul ultimului râs pasiv cerșit.
și deși azi e sfârșitul, eu tot te simt.
te-am
Privesc căderea soarelui
Și mă pierd printre cuvinte.
Totul trece pe lângă mine
Ca o blândă adiere.
Uit totul, ce-am în minte,
Chiar și ultimul cuvânt.
Citesc o carte, dar nu-nteleg nimic.
Mă
Și iată-mă...
Am renăscut dintr-o scoică
Rătăcită atât timp în mare...
Mintea mea este învăluită-n ceață...
Ochii-mi sunt goi... nu oglindesc nimic...
Cine sunt eu? De unde am venit?
În urma
Noaptea dă să se piardă-n zori
Dar somnul tot nu se-arată
La lumina unei lustre
Ce atârnă parcă să cadă
Mă simt pierdută printre rândurile
Unei cărți din care nu înțeleg nimic
Cuvintele parcă
Ce furtună de nebunie
Ia ființă-n neumblata încăpere
Unde de-atâtea ceasuri nu ți-au pășit străini
Și ce scântei de jale
Þi se-adună în priviri.
Și cartea-i ruptă și nu-ți mai destăinuie
Și tot eu sunt...
Un înger printre oameni
Ce ascultă chemarea Paradisului
Dar care nu se poate înălța.
Un înger obligat să renunțe la nemurire
În schimbul libertății.
Aripile-mi erau speranța
IE