Ionuț Georgescu

iubirile mele au fost perfecte doar până pe la șaptișpe ani apoi n-au mai purtat niciodată rochia aceea de stambă vaporoasă eu nu am știut să-mi repar netrebnicia și am început să fug mi-am

va trebui să mă lepăd de lumea aceasta în care fulgerele sunt obligate să se sinucidă pe pământ și nimeni absolut nimeni nu ține un moment de reculegere va trebui să mă lepăd de lumea

Hai, pleacă, nu mă uit, mă voi încheia meticulos la șireturi și voi auzi doar ușa strânge cele câteva dimineți și câteva nopți de îhîmuri și nțuri nu lua scrisorile, din celuloză nu poți face nimic,

Motto: Milton a produs Paradisul pierdut din același motiv pentru care viermele de mătase produce mătase Marx am căutat-o mult timp strigând-o prin toate

Când eram tineri copacii erau mai înalți dragostea nu se ambala în PET și minciuna o striveam sub călcâie ne povesteam viața și ne împrumutam durerile maligne fiecare clipă era un carnaval fără

de când am plecat nu s-a schimbat nimic în orașul acesta frumos și util turla bisericii e tot lângă coșul oțelăriei și Fane tebecistul încă se miră în fiecare zi de cât de credincios îi e

sunt un biet actor social lumea mă trimite zilnic în team buildinguri despre folosirea corectă a minciunii și eu hoinăresc bezmetic caligrafiind secunde pe sânii buzele coapsele tale îmi

corăbiile astea poartă amfore pictate cu noi bând vin și făcand dragoste desperant marinarii bătrâni refuză să le atingă știu că e încă un blestem pentru a nu mai ajunge doar musul ascunde buzele

Doamne dă-mi împrumut un giga de net și-o țigară nu te mai holba știu că fumezi când ești supărat ascuns după măr vino să discutăm neresentimentar de la bărbat la bărbat d-ăștia

Nașterea și moartea nu pot fi reparate, să ne bucurăm de ceea ce le desparte cam așa sună metafizica pură sau manelele de 4 dimineața eu caut acuarele pentru un vânt nebun care să-ți lingă

making things conform to words a spus Marele Inchizitor și imediat adulților li s-au alocat procuști profesioniști copiii au primit câte o rujeolă iar iubirilor li s-a tăiat partea cu așteptarea

...așa zicea puștiul ăla la poarta școlii și mă arăta cu degetul eu mă întristam nu pentru că ratasem ci pentru că fata dintr-a șaptea b cu ochelari și sâni pe care-i visam în fiecare

Această iubire a fost fumată până la filtru am degetele îngălbenite de nicotina atâtor întâmplări acum funcționez normal râd, plâng și mi-am ars toate corăbiile doar șobolanii s-au refugiat în

Dow Jones l-a învins pe Don Juan Gurov mănâncă pepene când Anna plânge cam asta e lumea mea vreau să fiu bosson Higgs și o dau în mirări karamazoviene atâta suferință și niciun vinovat ies pe

hei, tu, degeaba ți-ai luat poeziile teneșii albi și țâțele lăsate degeaba ai dat foc lumii și îți plimbi sufletul în lesă în fiecare dimineață la ora opt degeaba îți lungești linia norocului

ascunsă de lume ca o crimă perfectă scrii poezii pe care sa fiu al dracului de le-nțeleg intru pe furiș dezbrac cuvintele le pipăi cu voluptate și senzorialul îmi dă eroare totul e mineralizat

cred că te-ai săturat de această disperare descrisă mizerabil în zeci de poeme pline de coerențe ilogice lasă-ți vibratorul în sertar și hai cu mine într-un loc unde nu trebuie să plătim cu

mintea mea nu mai rătăcește nu mai contemplă nimic mi se îndeasă în creier gândurile lumii partituri de Gates și Steve Jobs eu nu vreau decât beția în artă și punctele și cercurile lui