Ionela Chitu

Desi am mai trimis un e-mail, revin cu aceeasi intrebare, pe care v-am adresat-o anterior: este posibil ca o steluta acordata, sa fie luata inapoi? Si daca da,as dori sa stiu de ce...si de catre

Deschise ochii după un somn lung, cu vise, care de care mai agitate. Îl durea capul îngrozitor. Soarele era deja pe cer anunțînd o zi

Mă ridic din praf Si incerc să mă scutur De uitare... Întorc buzunarele hainei, Să nu rămînă nimic Și mă doare... Pe jos cad amintiri, Prefăcute în cioburi O mie... cu tine. Mîinile îmi

Urmind firul unui gind am incercat sa astern pe hirtie citeva cuvinte simple. Le-am fixat cu privirea imediat dupa aceea , dar ele rebele au pornit sa se miste care incotro cautindu-si fiecare semnul

Daca mi-ai darui putina poezie si un strop de liniste de mi-ai oferi as putea sa-mi ascult gindurile, negre ce-i drept, dar asezate pe o coala alba de hirtie . Ghemuit de teama, intr-un colt de

Încercă în zadar să-i încalzească inima. De-ar reuși măcar să o acopere cu mîinile-i calde. Dar refuzul veni categoric: „Nu vreau să-mi atingi inima!” „Dar tremuri” spuse el.

S-a asternut tacerea peste marea insingurata de oameni, In orasul aglomerat pina la refuz. Asculta cum tac!...nu au ce sa-si spuna.... Prea grabiti sa-si traiasca mecanic prezentul Si prea

„ Nu am să

“Era un om atit de bun!” A pus sa-i fie scris pe cruce Si au venit la moartea lui Sa fie siguri ca se duce!

Ninge peste sufletul meu cu albe si rosii petale de trandafiri. Ninsoarea parfumata, ma acopera cu fine atingeri si in acest moment daca cineva m-ar intreba ce este fericirea, i-as arata

Marea îi fremătă la picioare, odată și încă odată, dar gîndul ei călătorea undeva departe, mai departe decît acolo unde ar fi putut ajunge cu privirea. Se înserase de-a

„ Rup tăcerea mea în două. Jumătate ți-o dăruiesc ție, cealaltă jumătate rămîne la mine. De vei vrea să-mi vorbești, rupe la rîndul tău, a ta jumătate de tăcere. Așa, voi ști că mă cauți și

Cînd străluceam împreună pe cer, îți amintești? Vedeam lumea așa cum ne-o imaginam noi. Transparentă... În clipa următoare din nu știu ce motiv, ți-ai dorit să cobori. Ai renunțat la nori,

O firava papadie Se amuza copios, I se pare-o nebunie Ca un gindacel voios Incearc-o cascadorie Coborind pe fir in jos . Se gindeste gindacelul, Ca-i puternic firicelul Daca-l tine si pe el

Întinse mîna către cer și dintre toate stelele, o alese pe cea mai sclipitoare. Apoi, fără cuvinte, i-o dărui ei.

Rămase uimit că putea vedea cerul. Pesemne că a lăsat cineva capacul desfăcut la călimară și iar se va usca cerneala. Nu îi plăcea deloc cînd se întîmpla acest lucru.

Imi cerea insistent parerea. Dar am refuzat politicos.La urma urmei era parerea mea. De ce sa i-o fi dat? In plus nu intelegeam la ce i-ar folosi. Era doar o parere. Desigur parerea mea! A trecut

Undeva într-un mic orășel, locuia o fetiță tare răsfățată. Și avea fetița aceea o mulțime de jucării, căci nu exista jucărie pe care ea să o

De mult ploaia n-a mai dansat pe străzi... M-aș fi adăpostit la umbra trupului tău, pe nisipul cernut de vînt. Tu, mi-ai fi zîmbit și ai fi purtat un colier de ape,

Peste noapte cîmpul s-a umplut de maci. Sau poate cine știe...? Erau doar mărăcini însîngerați De forma tălpilor tale Cînd ai plecat... Îmi amintesc doar că era tîrziu Iar noi,

Am văzut un înger de zăpadă. Stătea nemișcat, îi era frig. L-am acoperit cu haina mea și o clipă am crezut că mi-a zîmbit. Apoi i-am atins ușor cu mîna o aripă și s-a topit. Am plîns copil fiind,

Un zîmbet amar, dintr-un loz părăsit de noroc... Stațiile de metrou i se părură mereu aceleași. Ca și cum s-ar fi învîrtit în cerc. Îi veni să rîdă... de el și de soartă. Știa că nu e bine. Dar

E seară iar și deși nu sînt, se simt singuri din nou. Este probabil cea mai grea singurătate. „Oare la ce se gîndește el?...în nici un caz la

Primul lucru la care se gîndi chiar înainte de a se coborî din pat, o ceașcă de cafea. Parcă îi simți deja aroma... și zîmbi. Drumul dintre dormitor și bucătărie, i se păru cel puțin ciudat.