Ciorile
Privi prin fereastra închisă albul nemăsurat al zăpezii care îi provocă o scurtă durere în spatele ochilor. Ninsoarea se oprise. Două ciori mari, negre își luară zborul de pe creanga unui copac
Hotul de culori
Primul lucru la care se gîndi chiar înainte de a se coborî din pat, o ceașcă de cafea. Parcă îi simți deja aroma... și zîmbi. Drumul dintre dormitor și bucătărie, i se păru cel puțin ciudat.
Spiridusul albastru
Rămase uimit că putea vedea cerul. Pesemne că a lăsat cineva capacul desfăcut la călimară și iar se va usca cerneala. Nu îi plăcea deloc cînd se întîmpla acest lucru.
În căutarea unui viitor rătăcit
Marea îi fremătă la picioare, odată și încă odată, dar gîndul ei călătorea undeva departe, mai departe decît acolo unde ar fi putut ajunge cu privirea. Se înserase de-a
Povesti cu oameni de zapada
1. Povestea omului de zăpadă Omul de zăpadă rupse o bucată din lună și o așeză cu grijă, în
Tiparul
Deschise ochii după un somn lung, cu vise, care de care mai agitate. Îl durea capul îngrozitor. Soarele era deja pe cer anunțînd o zi
Tiparul
Deschise ochii după un somn lung, cu vise, care de care mai agitate. Îl durea capul îngrozitor. Soarele era deja pe cer anunțînd o zi
Dinozaurii
Dinozaurii Cînd se trezi, avea frisoane și îl durea tot corpul. O văzu pe mama sa lîngă el și asta îl mai
Tara jucariilor
Undeva într-un mic orășel, locuia o fetiță tare răsfățată. Și avea fetița aceea o mulțime de jucării, căci nu exista jucărie pe care ea să o
Fără cuvinte
Întinse mîna către cer și dintre toate stelele, o alese pe cea mai sclipitoare. Apoi, fără cuvinte, i-o dărui ei.
Ticăitul tăcerii rupte in doua
„ Rup tăcerea mea în două. Jumătate ți-o dăruiesc ție, cealaltă jumătate rămîne la mine. De vei vrea să-mi vorbești, rupe la rîndul tău, a ta jumătate de tăcere. Așa, voi ști că mă cauți și
Optimist pînă la euforie
Cuprins de euforie, a povestit celor din jurul său despre visele sale și despre convingerea că acestea se vor împlini într-o bună zi. Au rîs cu toții de naivitatea lui și de faptul că
E seară iar
E seară iar și deși nu sînt, se simt singuri din nou. Este probabil cea mai grea singurătate. „Oare la ce se gîndește el?...în nici un caz la
Marioneta
Îl admirau toți pentru felul său de a fi, pentru faptul că emana în jurul său o puternică notă de încredere în sine. Mulți chiar încercau să-l copieze. Dar el se temea în realitate că ceilalți ar
Parerea mea
Imi cerea insistent parerea. Dar am refuzat politicos.La urma urmei era parerea mea. De ce sa i-o fi dat? In plus nu intelegeam la ce i-ar folosi. Era doar o parere. Desigur parerea mea! A trecut
