ion untaru

Samuel? Poate Samson? Unchiule nu te ascunde Bate vântul și n-ai unde Să faci noaptea de planton! Suveran ai dat cu bâta, Suveran ai luat cu sila Că din toată pancea șila Un principiu

Acolo putea orice să mi se întâmple Încăperea sumbră și mică nu bănuiam c e avea să mi se întâmple: metronomul îmi bătea în tâmple așteptam să se lumineze de ziuă iar pe deasupra și

Avem o genă criminală Zace în noi un mostru feroce Care poate să disloce Stâlpii la o catedrală E plină de sânge planeta De sus și oână jos doar un război Pornit dinăuntru, din noi Și tot se

E ultima scadență, e ultima verigă Strămoșii ne așteaptă ascunși într-o ferigă Alergăm după-o avere scursă printre degete Mult mai iute decât zelul și, fără să pregete Interesul nostru

Ziarele de dimineață se distribuiau gratuit, Copiii nu mai voiau să învețe, Peste tot numai războaie și greve: Adevărul are întotdeauna două fețe! Soțul tău te părăsise Tu voiai să te

Iau din cui și-aprind un petromax Cobor atent pe scări să nu dau chics Cu ochii în tavan care stă fix Deasupra propriului meu ax Aduc în spate un carton de tix Nevastă-mea mă ceartă că vrea

Elegie pentru regele păpușarilor la căderea cortinei E plină lumea de escroci Și nu mai sunt locuri vacante Nu-l mai citește nimeni pe Dante Pedanteria e pentru boboci Eu nu mai poc, tu nu

Toată viața, sacrificii Mi-au cerut cu toți să fac C-am slăbit la toți indicii, Numai să le fiu pe plac Și-am tot strâns ades cureaua Până nu mai am ce strânge Că dacă mă prinde neaua, Și mă

Pâine-mi e de dor și grâuri Și vin cai de mă mângâie Eu mă duc să-mpletesc frâie Până crește apa-n râuri Și la fel de stepe-ntinse Și de fetele morgane Hai cu mine măi cârlane După nopți

Cuvântul pilulă e doar un motiv Pentru o nouă divagație Tu știi că eu sunt și nu sunt emotiv Și în această ecuație Cine trebui' să știe, sigur nu știe Dacă am sau ce n-am seara în

Dacă-i vorba de ales Dați-mi tot ce mi-ați promis: Dați-mi dreptul meu la vis Că l-ați invocat prea des Dați-mi liniștile care Le răpiseră ceilalți Când cobori să te înalți Stinge vântul

Și e atâta pădure de semne În care nu mai cresc lemne Ci doar atribute votive Din care-ai să-ți faci iar motive Florale pe umeri de nuferi Și plângi când nu poți să mai suferi Eterul din ochii

În golful meu vin goelete Cu fructe și coloniale Cu băuturi pentru banchete În ambalaje liliale Hamali în straie de sudoare Din josul calei vin cu lăzi În bronzul lor e-atâta soare De parcă

Privește frunzele, spune bătrânul miile, zecile de mii de frunze oprind din sudoarea rădăcinilor pe timp de ploaie dar mai ales în secetă numai atâta sevă cât să poată fi hrănite toate

ligă săpăligă cine mă instigă serile să scriu până mai târziu nopțile să sap dacă nu mai scap de un dor nebun cărui mă supun? rigă milostive manuscrise stive bine, nu e bine le tot

Strada aceasta pe care o vezi De fapt tu nici nu te uiți pe geam Este un meridian Și nu capra cu trei iezi Cum ai putea din naivitate să crezi Că doar într-o pictură abstractă Capra se

părintele să joc un șah dacă mă cheamă, am să mă duc singur ca un pui de cuc printre fugile lui Bach un duel pe metereze în portal sicilian ca o parte dintr-un plan și remediu la

Nu mă tem de lupii maturi Tai un cal bătrâni și-i saturi Eu mă tem de lupii tineri Tudor Gheorghe ------- Latră dulăii la tribune Pe unde scurte și pe unde lungi De dorul

pentru încetarea tuturor războaielor, el s-a împăcat cu cei din jurul său; pentru căutarea fericirii, el își iubește și prietenii și dușmanii; pentru alungarea suferinței, el sare întotdeauna

Poezia aceasta este inspirată dintr-o întâmplare mai mult grotescă decât hazlie: undeva în America de sud o gașcă de golani se specializase în dezgroparea cadavrelor pe care le vindeau facultății

mi-e milă de mine mi-e silă de toate aș vrea să mă întorc, dar nu se mai poate! speranțele arse, noaptea dorm cu bufnițele din turlă eu sunt nebunul care se ține de farse și nopțile

mi-e milă de mine mi-e silă de toate aș vrea să mă întorc, dar nu se mai poate speranțele arse, noaptea dorm cu bufnițele din turlă eu sunt nebunul care se ține de farse și nopțile

Șterge, șterge oglinda până devii transparent Aleargă, aleargă până îți pierzi greutatea și începi să zbori Sus, tot mai sus până dai de Dumnezeu!

Suntem sătui de-atâta boală Că putem să dăm și împrumut De pe-o pernă capul ni se scoală Și-și caută o alta așternut Ni se surpă zidurile bolnave Mucegaiul le-a cuprins spre nord Și