ion untaru

Goarnă, goarnă ce răstoarnă Þipete ca niște ciori Și la ora cinci le toarnă Din soldați în închisori Fugiți vise, bidineaua Mătură cu decibeli Uite ziua cum e neaua Și iar mor aristoteli

Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă luna noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă cu șeile în spate Figurile triste

vecinele din zori la o șuetă bărbații, treaba lor, sunt la serviciu; deschisă larg fereastra din oficiu cu fiecare-n rolul de vedetă e parcă-un ritual sau artificiu ținuta demnă dar mai mult

față în față metereze, archebuze și baliste care flutură batiste din ținuturi calabreze nu e vorba de baliste, de landouri sau asceze operații de pareze, de corali sau

Cernea o sită nevăzută Însingurarea în troiene Petale de roze pe gene Din vise de aur, o ciută Și mugurii noștri de frig Se închideau în câte-o stază Când soarele defoliază Irizările pe

fură hoții noapte sârma dimineața telefonul cade în pană internetul capătă și el o rană Iar eu nu mai știu unde-mi e cârma cei cu lumina mi-au trimis factura ca și când nimic nu s-a

unul câte una gândurile vraf până mâine luna plânge un seraf stâlpul bătătura paza la avut omului limbut nu-i mai tace gura a trecut o brișcă vadul în amont fiecare tont vrea alt fel

mă las robit de liniște-n odaie și mă cufund de voie în lectură aleg ținuturi unde-și petrecură conchistadorii vremea în războaie un țârâit de greieri noaptea cură din tavane amintind a

față în față metereze, archebuze și baliste care flutură batiste din ținuturi calabreze acareturile mixte, jucăriile chineze dorm cu simțurile treze și visează ametiste gândurile prind să

zilele pe cai mărunți bat în târguri cu potcoave și brăzdează fața lumii pe când sclavii strigă: Ave! herghelii nenumărate vin în zgomot de trăsuri și convoi după convoi trec prin noi fără

noi suntem doar actorii dând viață la păpuși dar nu știm că pândește un monstru după uși noi suntem două taberi care-am făcut un pact dar nu știm că decorul e doar un artefact și când

cascadă măcinând întruna și torsul din fragede fire cocorii când prind să înșire în coloane albe runa mirabilă moara de vise, fantastă și haina sonoră emoția fanii-și devoră orgolios peste

E-atâta pace în ogradă Că dulăul s-a lungit la umbră Un glob de jar cărările-mi adumbră, Nici pic de vânt căldura să mai scadă! În jurul meu un dans de buburuze, Dorm întins sub două

hanurile pline, nicăieri un loc pentru Iosif și Maria * o stea printre oameni magii pornesc la drum: s-a născut Hristos! * steaua

din adânc de ani izvodul păsări albe de lumină zboară toate fără vină și gătindu-le exodul, celor care se petrec dintr-o sferă-n altă sferă ispitiți de-o baiaderă printr-un antic templu

dancii lor zvârleau cu pietre și nisipul peste gard vorbele zburau piezișe și mânjite cu mult fard murdăreau tot ce ating: oameni, locuri, obiceie că săreau și la bătaie dintr-un gest,

de ce dăm noi importanță omului după ținută? fiecare om strănută când ajunge în instanță orișicare se dă mare și-și adaugă la puncte numai calități defuncte mai ales când nu le are; de ce

scrie doar atât: o notă dintr-un șir pe portative și-ai să vezi infinitive câte vin să-ți ceară dotă! trece vremea și culege dreptul la o ipotecă orice munte o potecă îl învinge după

vine iarna și cum văd iar ne scoate din bârlog - viață, viață: de la drog cât mai e pân’la prăpăd?! ne-am drogat cu dictatura iarnă rea a vrajbei noastre dar am cultivat dezastre semănând

ninge ca dintr-o fântână cu rigoarea ei celestă că zăpada manifestă tirania ei de zână posesiva ei iubire diafane straie albe bogăția ei de salbe trece dincolo de fire

ninge și privesc pe geam de parcă mi-ar face-n ciudă ziua asta de zăludă cu atâtea ciori pe ram plină de țurțuri veranda frig. nămetele cât casa că la mine la Băneasa parc-am fi în

adesea nopțile mă mai scol ca un nebun din oră-n oră precum un monstru ce devoră bunătăți stropite cu alcool dar eu am cămara goală amețesc după provizii că visez și-n somn guvizii și un

La un meci de fotbal din Port Said, în Egipt s-a produs o încăierare generală care s-a soldat cu 79 de morți! --. meci de fotbal cu sirene sar suporteri la bătaie și cu toți o fac de oaie și

geaba-avem curent în sat că la mine-n casă nu e dacă-mi bat ca un soldat idiot, în talpă cuie am deschis o siguranță am văzut atât, o flamă și-am fost bun de pus în ramă pentru orice