ion untaru

toată noaptea cugetul s-a războit cu sufletul unul duce ranița în spinare celălalt ar vrea să zboare păsările din pometul tuns seamănă cu o plenară deschisă în care fiecare vorbește cu gura

nimenea nu știe cum trec prin strâmtoare cu noaptea în spinare vadul Poezie frica doar un adăpost zaua fiecărui lanț ruginește un Bizanț cine vrea să-i dea de rost cărțile din raft mă

îmi vedeam adese zilele propice când cădeau popice nucile culese toamnele și burgul treceau prin livadă fără să mai vadă petele amurgul zborul un impas pasărea străină ne umplea de

Societatea care transformă un înger de copil într-un asasin în serie, este bolnavă! ----------------------- Un copil a pus mâna pe-o armă Și-a-mpușcat colegii lui de clasă Răniți și morți,

Bună dimineața mari orașe Oamenii ca niște depărtări Aduceau mulțime de răvașe Și la geamuri le-mpărțeau călări; Bun venit cuvintelor pe care Le încredințez unui hulub Bun venit și celora de

hanurile pline nicăieri un loc: Iosif și Maria ------- o stea printre oameni magii pornesc la drum: S-a născut Domnul! ------- Pentru Dumnezeu universul are forma

Nimeni nu mai are chef de muncă UE-ul să trimită ajutoare Că noi ne ținem numai de greve Și de blocarea șoselelor naționale! Ne-am săturat de atâta rumeguș Nici Ciupitu nu mai înghite

pescăruș depunând o pană la statuia Poetului * mare bântuită de doruri: La steaua care-a răsărit * sirenă pe valuri căutând umbra Poetului *

Traversăm o perioadă din ce în ce mai stresantă, viața curge într-un ritm din ce în ce mai accelerat, care ne solicită din ce în ce mai mult nervii și așa încordați peste poate. Oamenii nu mai merg

Manase, fiul lui Iezechia, era în vârstă de 12 ani când a primit sceptrul regal și a domnit 55 de ani pe tronul Iudei. A fost contemporan cu profetul Isaia. El a făcut fapte netrebnice înaintea

pe când ațipeam ostenit de moarte, primăvara se sfârșea Takai Kito * oferim posture bune! - întâi să văd, a zis orbul * alergând după tramvai vecinei i-a

fulger - ghem de frică, cioburi luminează neguri ape șarpele pândea aproape licitațiile de joburi; primăvară fără cuc frunză veștedă-n livadă pasărea ce stă să cadă din poveștile lui Muck

am păstrat luna atârnată în pin, și, luând-o de acolo, am privit-o tot timpul Hokushi * rage privindu-mă apoi mă provoacă: acum e rândul tău! * în zori cocoșii răscolesc

Vânt de toamnă. Tot ce văd este haiku... Takahama Kyoshi burta goală buricol gol dar cu mobil de ultimul tip Borsec: turiștii își umplu peturile al meu e cu vin urme pe

pune sapa jos și vorbește la mobil cu Germania epava la țărm - dormim în clipocitul dulce al apei în josul Dunării servim sturion pe vasul Razelm pe coala albă fluturele

tv-ul fără sonor, președintele ține un discurs

rămas bun lună trag perdeaua și mă culc; tu nu faci la fel? noapte fericită: chiar în camera mea cântă un greier! noaptea când urlă lupii frica oprește timpul în loc moțata pe

Noi vindem doar speranțe pe lacrimi și iluzii Cum trece prin oglinzi suspinul doamnei Suzy; E poate o himeră, sau doar o fantezie Tot binele din lume să ți-l dorești doar ție: Mâncare, băutură

Răsăritul meu în lume Zi și noapte se perindă Și mă văd într-o oglindă Că menirea ce-o avum, e Ață atârnând fatal Omul e chemat s-o poarte De la naștere spre moarte Până trece pe alt mal

Pe pielea mea ca pe un palimpsest cum face viața câte o năzbâtie o notează sadic manifest și-o port ca pe un sac ca pe un lest lasă-mă în pace zgâtie! M-a pus la colț cu bobârnace ca pe un

rutină pașnic globulară un tribunal umplut cu grații la orele când conjurații rostesc sentințele la bară îndur capriciile muzii afronturile vieții toate duc bătrânețile în spate și sufletul