ion untaru

Rămân câteodată mai mult timp în fața calculatorului, fie în pană de idei (mi se întâmplă foarte des lucrul acesta), fie privind pe fereastră marginea de sat care se desfășoară înaintea ochilor

Drumul de la grădina Ghetsimani până la Golgota amintește oricărui credincios de patimile Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ne sunt prezente și astăzi în memorie cele 14 popasuri care sunt

Primăvară Îngerul Domnului împodobește caisul * Statuia Libertății piatra cariată lumea nouă * Un munte întreg de steril pentru un singur haiku

doi tineri sub cearceaf aleargă prin ploaie întreaga plajă * pădurea copilăriei plină de mlădițe; eu de riduri * seara pe chei; cerul dinăuntru prinde să se

Am aprins focul pisica toarce aștept inspirația * Brad de promoroacă bătând în geam: Anul Nou! * Lacul roșu în oglinda apei salcia despletită *

vine iarna discuție în grădină cu prunul uscat * roiuri de muște câinele bolnav nu le mai ia în seamă * în cartea veche după câteva pagini dau de chipul ei

Patule, primește-mi trupul Spre hodină dinspre trudă Că din patimi câte rupu-l, Vânătoarea-i cea mai crudă Că se-adun hăitași în cete Și vânează vânători Morțile ne sunt încete Și sosesc

cheamă-mă și te alint sunt cronicarul de serviciu, laleaua care se oferă brumei pentru sacrificiu că ne frânge depărtarea și destinul e avar; ne scrutează viitorul un dispecer pe radar

Loc pentru detalii Timp pentru concluzii Un buchet de dalii, Naște doar iluzii Marea întâlnire N-avu însă loc Firele din fire Poartă-n ele, foc Cine sunt eu ca să Cer la toate

Ce ieftină paradă, ce scumpe bibelouri Atârnă de ferestre când nu mai ai rulouri Particule celeste în haine de tăgadă Coboară în volute dar cine să le vadă Când una câte una se schimbă-n

Suntem sătui de-atâta boală Că putem să dăm și împrumut De pe-o pernă capul ni se scoală Și-și caută o alta așternut Ni se surpă zidurile bolnave Mucegaiul le-a cuprins spre nord Și

Ce ieftină paradă, ce scumpe bibelouri Atârnă de ferestre când nu mai ai rulouri Particule celeste în haine de tăgadă Coboară în volute dar cine să le vadă Când una câte una se schimbă-n

Fetișizăm acute dureri imaginare Dar ni s-a stins lumina din noi, din felinare Iubește-l pe acela ce trece prin oglinzi Că-ți dă inima ghes dac-ai putea să-l prinzi Și lacrimile noastre cotate

am găsit pe plajă urma trupului tău, de anul trecut * țăranul modern cară bălegar la câmp vorbind la mobil * când a luat foc arhiva mi-am compus o mină gravă

Mi-ați tăiat aripile odată și încă odată și apoi iarăși Acum nu vă mai osteniți ele mi-au crescut în interior.

Șterge, șterge oglinda până devii transparent Aleargă, aleargă până îți pierzi greutatea și începi să zbori Sus, tot ma sus până dai de Dumnezeu!

Miros de ploaie adus lângă sobă de către câine * Ploaie și vânt - cocoșul de tablă zgribulit de frig * După mașină porumbel zbătându-se - zăpada roșie...

cu bastonul prin parc undeva pe bancă - un semn de carte * când vine seara un înger aprinde, stelele pe rând * speolog la lucru liniște de gheață - picură timpul

Să te îmbolnăvești de trai bun, pare paradoxal cel puțin din două puncte de vedere. În primul rând pentru că omul cade pradă unei boli oarecare dintr-o mie de motive ca de exemplu: de stres, de

când mă prinde melancolia, duc scoica la ureche * lac limpede de munte căprioare de porțelan - dimineți de rouă * casă pustie două partituri Mozart, pe podea *

pescăruș depunând o pană la statuia Poetului * mare bântuită de doruri: - La steaua care-a răsărit * sirenă pe valuri căutând umbra Poetului * luna pe mare

un strugure stafidit a rămas singur în mijlocul iernii * la proces judecătorul se vede și pe sine în boxă! * tihna bătrânului pe prispă șla soare: struguri cu pâine

orb cu baston o noapte continuă mă simt vinovat * câte războaie juste poate duce o țară dincolo de granițele sale? * pomul de Crăciun alături poza lui mort în Afganistan