ion untaru

Cumpără-se Doamne sfinte Totul, totul pentru bani: Cimitire, oseminte Și prieteni și dușmani Cumpără-se viață, moarte Și înfrângeri și victorii Că sminteala se împarte În delicte

Iarăși fug de tine, lume Nu mă mai scoate la raport Că mi-am ridicat un cort Neștiut de orișicine Închid ochii, trag cortina Te ignor și mă ignori Până dincolo de nori Þi-a crescut trufașă

Septembrie. Și dacă E plină încăperea Cu manuscrise, mierea Nu va mai fi opacă Izvorul de putere S-a distilat cu anii Cum murmură castanii Eternele mistere Se-adună pretendenții Pe

eu frig tu frigi c-o frigi, că n-o frigi mie mi-e dor de covrigi leagă bleaga blegu-n leagăn leagă-n leagăn, leagănă-l smulge-i părul, piaptănă-l lume mioapă, lume mioapă sapă

La țărmurile mării fără porți Vin goelete pline de speranță Și se întorc cu marinarii morți Și dispăruți pe marea de faianță Asemeni nenorocului ce-l porți Legat de tine-n orice

Duhnește-ncăperea-a mahorcă și spirt Noroiul din suflet se-neacă-n alcool Te dăltui iubito în fumul din birt Și viciul planetei mă prinde domol Ia-mi cârciumare și ultimul pol Azi beau cu

Paparude, paparude Grauri la furat de dude Suflă vântul praf și iată Pașii voștri au aflat Fața câmpului uscată Și ciupită de vărsat; Lacrimile ni s-au scurs, Ploi din ceruri n-au mai

Moto: Fugi copilă, că vezi bine Eu lucrez la o statuie Care e, sau poate nu e Mai fragilă decât tine ------- Trece vremea peste noi Și ne duce apa O făptură de nevoi Și se-nchide

Ploaia cade oblic peste noi Vântul iarăși a tristețe sună Parcă-și rupe ultima lui strună În frunzișul veșted din zăvoi Urmele de pași rămân intacte Un pământ jilav plin de striații Parcă

August două\'ș\'doi în zi de vineri Părintele Burlacu ne-a ales Un vârstnic, doi adulți și restul tineri Să nu-i rămână cucuruzul necules Și-am pornit pe jos spre Gărăgău Ca o expediție-n

Moto: Lasă-mi domnule în pace Tihna mea din carapace Că nu de flori de măr, Mă tragi tu de păr ------ La râpa lui Udevenrode străjuiesc gasteropode să nu mai vină din Atici doctorii în

O ceașcă de cafea. Vreau s-o degust La adăpost de intrigi pe terasă Că începând de astăzi nu-mi mai pasă Oricât s-ar face drumul mai îngust M-am născut c-un optimism robust Dar orice stângăcie

Dansează bătrâna actriță Rolul din urmă îl trece cu brio Seara aceasta e cea de adio Uscată e ramura sfântă de viță Cum curge clepsidra! O biată hangiță Debutantă la bar într-un trio Succese,

Dați-mi vă rog, o ceașcă de cafea Am devenit imun la orice drog La toată spuza vremii și la smog Și la ipocrizia ei de catifea Nu mai dau sfaturi ca un demagog Și senectutea-i bună la

Și dacă vine clipa, accept și mă ridic Ascult rechizitoriul, eu nu-s bun de nimic Ghiorlan sau popândău, tiradele în serii Nici ciorile-n grădină nu știu cum să le sperii Sentințele cu care îmi

Moto: Obosită cale Drumu-i încă lung Picură petale Crinii indelung ------ Jumătate patru Timpul trece greu Body-guard mulatru Lăzi cu minereu Mângâieri feline Liniște-n urechi Cu

Noi nu mai suntem de mult tineri Doar un strop de ploaie caldă Noaptea sufletele scaldă Ca-ntr-un basm cu sfânta Vineri De ce vreți să fiți străină Între cei care firesc Tac și vă

Ce ieftină paradă, ce scumpe bibelouri Atârnă de ferestre când nu mai au rulouri Particule celeste în haine de tăgadă Coboară în volute pe lumea de zăpadă Și una câte una se schimbă-n

Ceva de lucru pentru pâine La un șomer de bunăvoie Dar azi. Acuma! Fiindcă mâine Nu va mai fi, poate nevoie Ceva de lucru cu dispensă Nici mai târziu, nici pentru după Precum un fel de