Poezie

Rechizitoriu

1 min lectură·14 august 2008

Mediu

Și dacă vine clipa, accept și mă ridic

Ascult rechizitoriul, eu nu-s bun de nimic

Ghiorlan sau popândău, tiradele în serii

Nici ciorile-n grădină nu știu cum să le sperii

Sentințele cu care îmi sparge capu-ntruna

Pe mine mă frământă din toate numai una:

Privesc și nu mă satur suava ei făptură

Câte cuvinte... tandre au loc la ea în gură!

- Nu mai căta mă\' ceartă. Răspunde: de ce taci

Că merg și te înfig în vie-ntre araci

Dar și-acolo-mi e teamă să nu te sufle vântul

Să nu prinzi rădăcini, să nu umpli pământul

Mai zi și tu o vorbă că m-ai făcut să fierb

Dacă ți-aș pune coarne, ai semăna c-un cerb!

Dar tot nu zic nimic, las coarda să se-ntindă

Și mă privesc atent, atent într-o oglindă...

001.439

ion untaru. “Rechizitoriu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-untaru/poezie/1796958/rechizitoriu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.