ion untaru

Frigul s-a cuibărit în mine ca într-o peșteră; Lumea intra și ieșea prin ochii mei fără să mă întrebe Bătrânii începuseră să uite din cuvinte copiii le reinventau Stalactitele plângeau

Moto: În biblioteci nu mai e loc Pentru nici o carte cu pirați Hoții de statui sunt condamnați Să ridice altele în loc ------- Stau cerșetori la colț de stradă Orașu-a ruginit în ochii

Moto: Doar nebunii fără scuturi Mai aleargă după fluturi Cât mai poate fiecare Și se-mbată de culoare ------- Bate vântul Frig în oase Numai cântul Ne rămase Bate vântul, Cade

Moto: Mă simt o partitură Cu note în culori Din care vin și fură Necunoscuți, comori ------- nu clachează cine calcă la răspântii papagali e muzeul plin de gali mutul se ținea de

Imagerie de salon Și clovnerii de carnaval Când scoți din burta unui cal Amintiri de târg valon Cu toată lumea împotrivă Din docuri apele când seacă Și săbiile sar din teacă Pe orizonturi în

La nașterea fiului lor mama a implorat ursitoarele să aibă parte de un flăcău chipeș care să trăiască ani mulți și să cunoască ceea ce ei îi rămăsese străin în viață: fericirea Tatăl în

În fiecare dimineață râul aducea la mal un tânăr înecat Clopotele bisericii tânguindu-se cu jale până când cu ordin de sus au fost scoase din cetate Ciocârliile nu se așezau niciodată pe

Vintilă, asta nu e o jucărie Să întorci cheia și să meargă Asta e o colivie Pe care o purtăm ziua pe umeri Și sticleții, bieții Că sunt sumeri sau că-i numeri S-au umplut de puf valeții Și se

a

Se umple de himere odaia De jilave zidurile se surpă Diligența nu mai vine astăzi La ferestre flutură o cârpă Păsări mari cu aripile brune Anunță iar o secetă ad-hoc Naivii merg din nou la

cantilenă, reverie melancolie, trepte, meri vioară, lut, concert, căderi praguri, sfere, veșnicie uragane, toamne, veri cavalcade, apă vie alambicuri, terezie recidivă, învieri insomnii,

Și e atâta pădure de semne În care nu mai cresc lemne Ci doar atribute votive Din care-ai să-ți faci iar motive Florale pe umeri de nuferi Și plângi când nu poți să mai suferi Eterul din ochii

Iubirea noastră, o eternitate Care s-a aprins ca un incendiu Regulile ei nici un compendiu Nu le-a definit nici azi pe toate Focul s-a aprins o pălălaie N-a cunosut condiția de jar În care

Bate ploaia darabana tabla În rulota tristă-a vieții mele Și mă-nchipui biet nabab, la Un concert cu muzică de stele Trec calești de gând pădurea Picurând pe ochii mei un somn Și se pierd, se

Moto: Vrajă, vrajă, dor de glajă Cocostârc noaptea de strajă Ca să prinzi luna pe plajă ---------- Planturoase salcii dorm Răsfrângându-și chipu-n lac Agonii cu flori de mac Și tristețile

Trăim mai abitir seisme Decât în vremile primare Se umple lumea de neologisme Și limba romilor dispare S-a resemnat Veneția din veac Și sfinxul moare cu-ncetinitorul Curg relele pe noi ca

Moto: Eu Aneta, tu Atena La ce bun să facem ceartă? Să lăsăm noi Sparta spartă Și pe Paris cu Elena ------- Tanti Frosa știa cazul Că-și făcea veleatu-n târg Pentru care cu mult sârg Își