ion untaru

pe aici nu trece picior de om la această ușă nu mai bătuse nimeni de multă vreme; mă reculeg și mă condamn să străbat drumul în sens invers și la întorcere să mă regăsesc

sala se ridică eu am picioare de plumb cineva mă ridică de guler timpul s-a oprit în loc o muscă bâzâie pe tavan se rostește sentința eu nu aud nimic

am găsit în tradiția scrierilor apocrife o întâmplare care m-a impresionat în mod deosebit: Mântuitorul însoțit de ucenici se întâlnește cu Baraba și alți oameni de-ai lui, înainte ca acesta să

Da-ți-aș da în cap cu semne Ce le crezi facultative Virgulele să te-ndemne Să dispari din portative Că ți s-a-groșat obrazul Cu o lipsă de măsură Foarfecele și macazul Să-ți servească de

Tristețe. Și perdelele lăsate Orașul a murit în urma noastră Florile de alabastră Au tresărit înfiorate Răsună în noapte o vioară Într-o pădure de iriși Te recunosc cu ochii închiși De parcă

Sculptorul orb Lupii verii nesătui Mișună că sunt destui Vârful crestelor abrupte După pradă să se-nfrupte Într-o țară-a nimănui Versurile dintr-o strofă Urcă scările în top Dar și-n

seara la birt așa puțini clienți și vorbesc toți odată țăranul modern cară bălegar la câmp vorbind la mobil dimineața, pe gardul primarului o cioara suspectă ieri petrecere,

Șterge, șterge oglinda până devii transparent Aleargă, aleargă până îți pierzi greutatea și începi să zbori Sus, tot mai sus până dai de Dumnezeu!

Între mine și restul lumii se află întotdeauna una sau mai multe ferestre; Între mine și aproapele meu se află iarăși o fereastră; Între mine și între mine, între cel care mă știu și cel

Vreme-n față, vreme-n urmă Pașii pururi în zig zag Lumea străbătută vag De neliniști care scurmă; Poate nu vreau să insist Poate nu mai este cazul Cine schimbă sorților macazul, Nu ascultă

cocorii mei se duc spre sud și-n nopți cu lună îi aud furându-mi, stolurile pe rând, toate comorile din gând și-n urma lor rămân ușor că aș putea și eu să zbor spre landu-acela plin de

moto: Dați-mi liniștile care le răpiseră ceilalți când cobori să te înalți, stinge vântul felinare ----------------------------- Iarăși colorăm cuvinte și bătem cu pumnu-n masă când e aerul

Lăsați-mă dar să vorbesc Teamă nimănui nu inspir Favoare sau chiar chilipir După cum e livretul livresc Am dreptul și eu la o glumă Când bat perceptorii la ușă Să-mi sară cu mâinile-n

Dați-mi doamnă cărțile-napoi Ca să punem punct la partitură Că eu știu: frumoasa voastră gură, A mai dus cu mine un război Nu le veți găsi interesante: Nici măcar nu pomenesc de modă Și-am să

Dacă mai are cineva ipoteze Care-i bâzâie prin cap Dați-i voie să amerizeze Să-și îndrepte dunga la ciorap Că de la Amerigo încoace Statele ca păpușarii Au mania lor să joace Într-un ar, mai

Înconjurat de-un brâu de foc Pe sub deal o apă curgătoare În jur nu mai zăream deloc Și pentru mine o scăpare La-nceput de lume și de ere Pe malul unui râu de lavă Vărsa pământul numai

Dacă nu mănânci o trântă, Nu poți să obții ce vrei Și nici pasărea nu cântă, Altceva pe limba ei Dați-mi numai un compas Fără să greșească gradul Și vă-ntorc eu lumea într-un ceas, Mai ceva

surprins, la urechi îmi ajunge trimis din eter un semnal și las să mă poarte pe val zeițe blonde nibelunge și-apoi încep să bombardeze că-n viață nu poți să eviți excedentarii

moto: Chiar de nu te înfioară O să-i simți în preajma ta Când începe să te doară, Aerul din a putea ------------------------------ Suntem sătui de-atâta boală Că putem să dăm și împrumut De

Mă doare osul acesta din frunte, Dar nu pune mâna ta de gheață. Între noi nu mai e nici o punte, Lebedele mor, lacurile-ngheață... Nu simți frigul ca val de cald Dincolo de care nu se

Liniștea firidelor surpată Ninsorile albastre peste crâng Vulpile deșertului se frâng Peste amiaza asta vinovată Străine gânduri fac un lobby Peste care nu se poate trece Cifrate vin din

Zodii faste, cercetând întruna Cum vă scade interesul manifest Pentru subsemnnatul, eu atest Că niciodată nu mi-ați pus pe cap cununa V-am chemat în ajutor la greu Detest fatala mea eroare Că