Poezie

Frig

1 min lectură·9 decembrie 2009

Mediu

Mă doare osul acesta din frunte,

Dar nu pune mâna ta de gheață.

Între noi nu mai e nici o punte,

Lebedele mor, lacurile-ngheață...

Nu simți frigul ca val de cald

Dincolo de care nu se trece?

Și mâna ta m-atinge ca un fald,

Și mângâierea ta e rece.

Parcă m-am născut la polul sud,

Unde iarna e o veșnicie.

Când suflă vântul, noaptea îl aud

Peste alba lui împărăție

Au înghețat schiorii de pe friză

Și gerul tot ne mai călește,

Că lumea-ntreagă-i banchiză

În universul care se răcește

Și fruntea mă doare într-adevăr,

Prin aerul rece de tot

Cu ace de gheață atârnându-ne-n păr

Și-aș vrea să-ți vorbesc și nu pot

Că frigul însuși e un adevăr

Pe care-l străbatem înot,

Cu ace de gheață atârnându-ne-n păr

Și-aș vrea să-ți vorbesc și nu pot

001.349

ion untaru. “Frig.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-untaru/poezie/13918441/frig

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.