Ion Mihaila

Îmi așez fiecare vers al tău Ca pe-o batistă albă În buzunarele strâmte Ale unui suflet croit prea mare Pentru durerea , așezată confetti peste mine Și mi-este teamă să șterg atâta praf și atâta

Gelozia îngerilor Unde m-aș mai putea ascunde dacă dorul tău se bate cu umbra pe trupul meu ....? nici nu mai știu s-adorm, încerc să m-ascund în somn dar dorul tău mi-a furat

dragostea mea nu știe să mănânce cu furculița și alte tacâmuri din argintăria civilizației, ea dorește să simtă în vârful degetelor sarea din sărutarea ta... nu aș suporta să tai dorul

mi-aș dori să ne plimbăm amâmdoi în VIITOR pe râul care izvorăște din ochii tăi adânci și să bem apă de la izvorul lacrimilor ce le-am adunat așteptându-te... nu mai pot permite

Să înțelegi un suflet de femeie Să ai curajul doctor să îi fi Și să mai crezi că ai găsit a vieții cheie Of,tinere cât de nebun mai trebuie să fi ! Aș vrea ...și Doamne ce-aș mai vrea să

Să mă ierți că mă hrănesc cu sufletul tău bun! Că Dumnezeu nu-i iartă pe gurmanzi, o știu, că ei nu pot ține post negru sau alte rânduieli de peste an… dar nu-i sărbătoare pe lumea asta să

E atât de târziu... privesc la iubirea mea cum doarme și părul ei răsfirat pe pernă îmi pare că sunt gândurile din inimă ce vin spre mine, știu că mă iubește, mă caută mereu în somnul

Promoție! Dăm Fericirea în rate Cu dobândă Mai mică decât Speranța voastră de viață și comision zero Banca Multinațională Mai are Produse Suficient de atractive: Grija zilei de

Nu am știut cum Să-ți mai aud vorbele... Cum să-ți mai răspund..... Plecasem, Eram departe.... Pe noi ne strigai? Sau erai rănită? nu știu.... Sufletul meu-Vânător Te-a nimerit Cu

Merg pe marginea unui cuvânt ca pe balustrada unui pod de pe care aș fi sărit pentru tine.... strâng între dinți prima și ultima lui literă și-l mângâi pe creștet ca pe copilul

Între mine și computerul personal s-a creat o relație de prietenie așa de strânsă încât, risc să divorțez de toate prieteniile pe care le mai am cu Oamenii care au mai rămas în jurul

Dacă ea nu mă poate înțelege Atunci voi ruga Florile de măr Să vorbească în locul meu Dacă ea nu crede În dragostea mea Voi ruga apusul soarelui Să-mi întindă tot sângele Sufletului rănit

O să vină toamna Și vor pleca toate păsările Ce și-au făcut cuib în sufletul tău... Ce să le spun acum ? Le-am adus în primăvara unei priviri nevinovate, le-am spus că vor avea o climă

Rămăsesem prins între Vis și Realitate Ca între ușile unui troleu. Le puteam simți Pe-amâdouă cum mă apasă În aceșlași timp. Apucat cu fața spre realitate Mi-era teamă că se va vedea Pe

Mă iubește , nu mă iubește, mă iubește.... deodată, m-am trezit jucându-mă ca-n copilărie cu stările tale de fericire și cele de tristețe.... atunci

Cum crezi tu Că pot trăi fără tine .....? Atunci când peste mine plouă Cu toată tristețea lumii Iar cerul cu brațele pline de nori Nici măcar nu mă mai întreabă Aruncând peste mine lacrimile