Ion Diviza

Ca acțiunea lui să reușească,
În clipa asta chiar, sărmanul fraier
Se chinuie de zor să împletească,
O funie din pânză de... bomfaier.

(Ica Ungureanu)


Chiar dacă n-a știut ce-i frica
Printre copacii din poiană,
Aflând cei pregătește Ica,
Găsi, martirul, o... Liană.

Ioane, umbli pasămite
Prin lăzi cu vechituri sordide;
De vrei cărări bătătorite
Atacă: soacre, sex, partide.

(Constantin Iurascu Tataia)

Nu vreau cărări bătătorite,
Degeaba mă lovești în plex,
Sătul de soacre înăcrite,
Prefer partidele... de sex!

Ca Nelu binele imi vrea
Eu n-am avut vreo indoiala:
Ar trebui si o curea
La cuvioasa-i sapuneala!

Cu criza asta-ngrozitoare,
Si bogatanul o sfecleste:
Dolarul pierde din valoare
Iar bossul se ingalbeneste.

Multam pentru vestile bune-proaste, Laurentiu; nici nu stiu la care sa alerg intai. Am brodit-o rau!

Vanat de hibe criminale,
Nu pot sa tin cu dansii pasul,
Caci n-am picioarele egale...
De-acum voi scrie cu... compasul.

LAURENTIU,
iti multumesc pentru sugestie si pentru adresa utila, am sa trec pe acolo numaidecat.

CORNEL, ai dreptate. Am corectat, multumesc.

NELU,

Tu-nca nu-mi cunosti mania;
Vrei sa-mi creasca iar cucuiul?
De se rupe iar franghia,
Mai baiete, ai rupt cuiul!

Mai carcotiti, fratilor/confratilor, caci e cazul s-o faceti... dar de ce atata formalism? Eu unul m-am saturat de perfectiune calofila, din care avem suficienta si in epigrama. La urma urmei, acest catren il puteti citi ca pe un distih - si atunci rima va fi perfecta. :) Si cine a a interzis, ma rog, asonantele, in cazul rimelor incrucisate 1-3, ca altadata nu erau considerate o crima prozodica chiar atat de grava? Daca tineti atat de mult sa renunt la o asonanta atat de placuta auzului meu, renunt, ca nu-i bai. Sclipuiesc indata o alta varianta. Dar mie imi place, totusi, asa cum este. :)

Felicitari, Tincuta, pentru o parodie inspirata. Am scris si eu, acum vreo zece ani, o parodie dupa acest poem al lui O. Goga. Evident, vizand realitatile de la Chisinau. Dar nu cred ca era atat de reusita ca parodia ta... :)

Super pozele. N-am fost inca la Praga, iti multumesc, batrane, pentru placerea de a admira asemenea monumente modeste/axceptionale de arhitectura. Monumentele noastre din Chisinau le-au aruncat in aer rusii in 1941, cand se retrageau...
Asteptam si alte poze - din alte colturi luminate ale lumii. :)

credeam că-i vorba de un pseudonim... în sfârșit, tot ce am zis despre Silvia Jinga, te caracterizează, Nia... :)

Felicitări, și să-ți fie de bine, Epigramistule, carele ești poet de când ai încropit primul catren cu gând batâi(os) de a-l denumi epigramă. Fiorul lirico-ironic/autoironic este, după mine, expresia supremă a lirismului; cel care stăpânește această armă poetică cu două tăișuri este invicibil, adică... poetul ce nu poate fi rănit decât cu o floare. Mă bucur pentru această carte a ta care descoperă/reflectă o altă latură, mai puțin cunoscută a creației/sufletului tale/tău.
Felicitări, Nia, pentru sensibilitatea artistică, înzestrarea, căldura, înțelegerea profundă de care ai dat dovadă recenzând acest volum al colegului nostru întru poezie.

Si despre-amant se poate spune
-Si cred ca o sa-mi dai dreptate-
Ca-n pat, in clipele mai bune
E un barbat si jumatate.

O proză pe gustul meu, scrisă în stilul inconfundabil al Belladonei, cu răsuciri neașteptate ale verbului și percutante jocuri de cuvinte, cu ironii... anticazone și tot tacâmul umorului... pacifist. Autoarea își cunoaște bine personajul (de unde oare l-o fi cunoscând?) și ni-l redă de o asemenea manieră încât să-l simpatizăm și noi. :) Un text plin de savoare, care te binedispune. Aprind o steluță, să se vadă de departe.

O senzație stranie îți dă acest micropoem superb. Cu adevărat, nebănuite sunt căile... inspirației. De unde și cum au ajuns, Tincuța, lupii la Bacău? :)
Altminteri, ochii lupului ar putea să se dovedească a fi niște faruri de mercedes. Că tare mulți oameni se întorc la casele lor doar cu gânduri și intenții lupești. Însă lupul poate fi și o ființă pozitivă, dulce chiar, mai ales atunci când ne luminează calea prin negură sau când e un personaj al teatrului de păpuși... :)

Nae dragă, mă bucur pentru lectură și pentru semnul lăsat (deși, sincer, nu ți-a luat nici una, nici alta prea mult timp) :)
Ultimele două versuri poate că sunt/par a fi în antiteză, însă, cel puțin pentru mine, consună perfect. Probabil, trebuia să încadrez textul la personale...

Felicitări, Nelu Gârda!
Mă bucur sincer pentru succesele tale.
Meritai demult să ieși mai în față printre confrații întru umor - de pe agonia și nu numai...
Ai intrat în concurs cu 5 fabule - una mai bună decât alta. Prozodie perfectă, observații și replici inteligente, umor fin, morale potrivite... E drept că, poate, după gustul meu, moralele puteau fi mai puțin... moralizatoare, adică mai neașteptate. Și unele texte - ceva mai scurte. Model (cel puțin pentru mine): cele câteva fabule semnate de Caragiale și de Topârceanu. Sunt de acord și cu observațiile judicioase ale lui Cornel Rodean. Însă aceste constatări subiective nu știrbesc cu nimic valoarea lucrărilor tale și aprecierile noastre sincere.

Felicitări, bătrâne!
O carte la zece ani de la unul dintre cei mai gustați și premiați epigramiști români... aceasta, cu siguranță, nu e culegere ci antologie de epigrame. Antologie de autor, evident. Sunt nerăbdător s-o s-o citesc. Poate o aduci la Caransebeș (dacă a apărut deja și dacă vii)? Sau o aduce Sorin, că i-i mai aproape (de la baștina lui până la Caransebeș, dacă nu mă înșel, sunt doar vreo 10 kilometri! :)

Îmi place gluma ta (a)fumată
Și râd ținându-mă de burtă
După o bere diluată
De-o proză (premiată) scurtă.

Eu vin ca de obicei la spartul targului, dar nu puteam sa nu te felicit, draga Vali, pentru frumosul reportaj si sa nu-ti multumesc pentru publicitatea gratuita pe care le/ne-o faci agonistilor de pe site.
Sa nu (ne) lipsesti de la niciun festival, auzi?

De ce m-aș supăra, Nae? Dimpotrivă, sunt foarte bucuros că ai intrat în discuție și ți-ai expus tranșant punctul de vedere. Dacă-i vorba de o părere sinceră și onestă, o găsești în primul rând la Nae Bunduri.
Și în privința \"berzei\" ai dreptate. În textul expediat cuvântul a fost cules cu aldine, folosite, mai nou, pentru a evita ghilimelele. Aici, în pagina de pe agonia, n-am mai modificat, considerând că se subînțelege că e vorba de o \"barză, berze s.f. femeie înaltă și slabă\" - DEX online. Acum văd că trebuie totuși de luat cuvântul între ghilimele și voi modifica. În ceea ce privește sintagma \"în varză\", nu sunt de acord cu tine. Că insul era varză, e clar și așa, fără s-o mai accentuezi. Faza e că el a fost găsit de cocostârc în varză ca orice prunc, adică era neputincios (dar și \"nevinovat\", candid) ca un nou-născut. Nu-mi place să explic poantele, fiindcă se pierde orice umbră de mister alias umor - dar iată, am făcut-o. :)

P.S. La Alba vin cu votca, neapărat. :)

P.P.S. Dane și Petre, vă mulțumesc și vouă pentru intervențiile binevenite.