Autumnală

Invidios eram, în primul rând,
Că scrii cu tâlc și colosal de bine,
Da-s bucuros , fi\'ndcă din când în când,
Produci o asonanț,-așa... ca mine. :))
Cowboy Nelu

P.S. Livezinu prea rimează cu verzi!

Românii, din motive varii,
Sunt, mai degrabă, fii ploii:
Sunt verzi… la față (dar dolarii,
Le sunt străini, ca euroii).

Mă tot întreb și mă închin,
Cu mari eforturi îmi revin:
De ce, un buzunar străin,
E mult mai sigur și mai... plin?

La nivelul lui Ion Diviza este inacceptabilă rima \"livezi- verzi\"

Să pună liverzi!

Mai carcotiti, fratilor/confratilor, caci e cazul s-o faceti... dar de ce atata formalism? Eu unul m-am saturat de perfectiune calofila, din care avem suficienta si in epigrama. La urma urmei, acest catren il puteti citi ca pe un distih - si atunci rima va fi perfecta. :) Si cine a a interzis, ma rog, asonantele, in cazul rimelor incrucisate 1-3, ca altadata nu erau considerate o crima prozodica chiar atat de grava? Daca tineti atat de mult sa renunt la o asonanta atat de placuta auzului meu, renunt, ca nu-i bai. Sclipuiesc indata o alta varianta. Dar mie imi place, totusi, asa cum este. :)

Ioane, criminalistica e în floare. Îți dau vestea proastă pe care am încasat-o și eu: versurile 2 și 4 trebuie să fie mai scurte decât sunt versurile 1 și 3 (în cazul în care lungimea perechilor nu e aceeași).
Pentru asonanțe te trimit la Elis Râpeanu, pentru vestea proastă la Toderașcu.

Nu trage în mesager.

Dacă rimezi livezi cu verzi,
Produci o-ntreagă tragedie,
Iar de răbdarea o s-o pierzi,
Atunci, chiar intri-n comedie.

Calimero

e galben în livezi frunzișul
sau roșu, din motive varii,
da-n buzunarul \'ăl cu șișul,
de-un verde crud rămân dolarii

Multam pentru vestile bune-proaste, Laurentiu; nici nu stiu la care sa alerg intai. Am brodit-o rau!

Vanat de hibe criminale,
Nu pot sa tin cu dansii pasul,
Caci n-am picioarele egale...
De-acum voi scrie cu... compasul.

Cu criza asta-ngrozitoare,
Si bogatanul o sfecleste:
Dolarul pierde din valoare
Iar bossul se ingalbeneste.