Ion Diviza

DANIELA LUCA
Ela, cantecul tau se aude de la Chisinau. :)
Stiu ca se mai delecteaza coana Moarte. Dar si eu.:)
Iti multumesc pentru... rezonanță. :)

NEAGA VICTOR EMANUEL
Interpretarea ta este oarecum neașteptată. Dar, probabil, și cea mai aproape de adevăr... dacă există unul... special.
Îți mulțumesc pentru sinceritate și...sensibilitate. :)

ELIA
Daca e o obsesie, sa stii ca e doar obsesie poetica. Fireste ca impacarea cu ideea sfarsitului este aparenta, altminteri ar dispare fiorul poetic. Si ceilalti fiori, despre care vorbeste Costin...

COSTIN
Am impresia ca A FI și A NU FI sunt stari deopotriva de relative. De aici si (in)diferenta dintre viata si moarte.

Va multumesc, Elia si Costin, pentru vizita si pentru comentarii.

Cum poți să n-o iei în serios pe Andreea, când ea de departe e cea mai serioasă epigramistă dintre poeții serioși?!... :) Principalul să-i placă ei...postura. :))

Eu m-am îngrozit la început
văzând cum vine marea,
valurile înspumate
asupra mea, dar
constatând că
se liniștesc
m-am calmat
și eu.
P.S.
Eu iubesc
marea de pe aiurea
mai mult chiar decât
marea din mine oceanul din noi...

Drag, el papu as

Mulțumesc, Horia, dar epigrama ta într-adevăr este foarte bună, așa că să-mi fie iertat... complimentul. :)))
S-auzim numai de bine, adică de râs...:))

Cu ochiul mă sparge-Anghelina,
Mi-i frică, un pic mi-i rușine;
Văd unghii ce-și dor rădăcina
Când nu sunt înfipte în mine.:)

P.S. Despre poezie - numai de bine!

Andreea, ai uitat s-o pomenești, alături de cele două calități, și pe cea de-a treia - modestia. :)
Mă bucur că ți-a plăcut textul meu, dar nu mai este el chiar atât de... cum zici tu.

Eu cu râsul sunt deprins
Mai demult, încă din fașă,
Azi m-am apucat de plâns:
Am aflat că râsu-ngrașă...:)

Voi parcurge poezie,
Voi citi regulamente,
Mult mai vreu va fi a scrie
Pentru unii... \"complimente\".

În contextul acestei amețitoare sarabande de catrene, vin și eu cu o epigramă mai veche, Andreea, pe care ți-o dedic. Asemănarea numelor este absolut întâmplătoare. :))

ANGELICA

Suavă ca o auroră,
Plăpândă ca o viorea,
Păcat de dânsa că-i minoră
Și tare des rămâne grea!

Bravo?... S-a schimbat ceva?!... :)))

Mulțumesc frumos pentru încredere și felicitări.
Încă o responsabilitate pe capul meu. :)

Am ajuns aici cu întârziere, însă nicicând nu-i târziu să-ți exprimi admirația pentru un poem care ți-a plăcut. Ceea ce și fac acum, Andreea.

ANDA
Dragă Anda moldoveanca, mă bucur să te regăsesc (și) sub acest text al meu. Cred că vei fi de acord cu mine, că de la cetățeanul fără cetățenie te poți aștepta la orice fel de treabă, inclusiv mare :)) Iar noi, românii, m-am convins,în general, suntem adevărați \"cetățeni ai Universului\"... avem frontiere trainice doar între noi... Să nu dea Domnul ca mâine-poimâine să nu pot trece hotarul nici până la neamurile mele de suflet de la Iași... ;)

DANIELA LUCA
Florile tale, Ela, sunt deja o METAFORÃ POETICÃ, nu POLITICÃ. Deci sunt un dar sincer, nu o șmecherie politicianistă din cele de care am văzut atâtea în acești ani rușinoși pentru existența \"celor două state românești\". Ce bine că mai există și poezia, chiar dacă ea nu ține de saț în viața de toate zilele...

ANGHELINA ANDREEA
Precum vezi, am ce am cu moașele... :)
Dar și tu observ că te dai pe lângă moși... :))
Săpunul și prosopul le aștept la Prut, căci așa, dar din dar, se face neamul.

DUȘAN BAISKI
Da, Dușan, e o tragedie, dar noi nu am fi noi de nu am face haz de necaz. În situația dată, cred că umorul e cel care ne ajută să supraviețuim și să rămânem puternici în slăbiciunea noastra... Am să citesc numaidecât scenariul radiofonic recomandat de tine. Mulțumesc pentru aprecieri.

ELIA DAVID
Mă bucură mult aprecierea ta, Elia; spui că o vezi montată (sceneta) pe scena \"Satiricus-ului natal\", eu mi-aș dori să ascult și un spectacol radiofonic. :) Iar când bebelușul va mai crește, să știi că am să te invit la cumătrie. :))

PAUL BOGDAN
Mulțumesc pentru aprecieiri și pentru sugestie, Paul. De acord, paranteza era în plus, am omis-o.

Să nu exagerăm, dragă Mihai, chiar dacă suntem români... :)
Mulțam pentru prețuire.

Am scris și eu cândva o epigramă asemănătoare:


Mi-e frumoasă nevăstica
Dar - cum anii i s-au dus -
Frecventează alt concurs:
MISS-BUNICA.

P.S.(pentru Andreea): Despre minte n-am zis nimic

Un gropar plângea aceste
Nedreptăți, nevoie mare:
Marfă multă, deși este,
Toată-i încă...în picioare! (Anghelina Andreea)

L-a convins \"dintr-o suflare\"
Cel mai optimist client:
Marfa-i buna!.. in picioare -
Nu-ti mai trebu\' monument.

Bine ai re-venit, Mihaela!
Ai re-intrat în forță pe agonia, cu un poem minunat. Felicitări!

Ce surpriză, Maria! Îti mulțumesc mult și frumos din partea papuașului. El chiar avea nevoie de o felie de tort, fiindcă n-are, săracul, dinți. :) I-am povestit deja mai sus Andei cum se trage bietul papuaș din niște strămoși eschimoși get-beget, aproape ciucci; ei toată viața consumă doar înghețată plombir (de aceea la cad plombele la măsele); pe la ei bântuie scorbutul, dar și boli mai pământești cum ar fi deșteptăciunea cronică. Această deșteptăciune care i s-a transmis, firește, prin ereditate, îl face să fie prudent când ce i se oferă anumite daruri... nu că nu i-ar plăcea, dimpotrivă! dar se gandește papuașul, ca omul, ce o să zică lumea pe care el de o zi se tot chinuie să o convingă că aniversarea asta a lui, de un anișor, nu e decât o glumă, un pretext de a mai scrie niște epigrame necenzurate...:)
Sper că te-am convins, dragă Maria, că ai procedat bine și frumos acordându-i papuașului o stea! :))
Cu drag din partea ambilor doi,

Basarabeanul zice tot cam așa: \"Nu, șî-i tăt!\" Drept că \"nu\"-ul basarabeanului a venit din limba rusă. Și, sper, o să se întoarcă înapoi acolo de unde a venit.