Amintiri joviale

Îngenuchind în fața unei nude,
Un Don Juan se plânge și nu crede:
Că ce-a putut cândva, nu se mai vede,
Iar ce mai poate azi, doar se aude.
Ion Cuzuioc

Valetul lui Don Joan stătea în șanț pitit
Și auzea din când în când, un plescăit.

Faină de tot epigrama ta.
mitru

Valetul lui Don Joan stătea în șanț pitit
Și auzea din când în când, un plescăit.
(miloș petru)

Din catrenele-ți citite
Am conchis și eu, bădie;
N-au fost doamnele mâhnite,
Căci au tras la bărbăție.

să scapi de \"că c\"-ul din versul al treilea! :)
\"Că ce-a putut cândva, nu se mai vede\"
De asemenea, aș inversa primele două versuri, ca să nu fie rima din versul 1 așa departe de cea din versul 4:

Un Don Juan se plânge și nu crede,
Îngenuchind în fața unei nude

Acestea fiind spuse, încerc să deduc ce se aude și ce nu se mai vede. :)

Vali, mulțumesc mult pentru trecere și mai cu seamă pentru sugestia
binevenită.Nici eu nu prea accept rimele-ncrucișate, dar...nu mai comentez.Principalul, părerea mea, că-i o epigramă reușită.Aștept ce-or
spune și confrații mei, care ară pe agonia ca niște plugari adevărați.
Cu recunoștință,sănătate și noroc Ion Cuzuioc!