Cu soacra pe litoral

Bucuros un ginere român
Când soacra sparse-un val mai mare:
Apa trece pietrele rămân,
Și soacra mea-i o piatră tare.

După cum bine se știe
Ghinion avuși cu carul,
Fiindcă soacra cea nurlie
Se iubea cu salvamarul.

Inepuizabila soacră...
Îmi pare rău că e o problemă cu ritmul în versul 4:

Și-un ginere ofta pe mal:
-Vai,ce e val ca valul trece.

Din păcate cuvântul \"vai\" este o interjecție și accentul cade pe el. În alte cazuri, într-o succesiune de cuvinte monosilabice ne mai putem juca puțin cu accentul.

Răspuns
Catrenul ți-e puțin neteafăr,
Deși se-nfruptă din Luceafăr...
E.S.

Ați preluat în întregime un vers din Luceafăr... Nu era obligatoriu să puneți ghilimele pt că sunt cunoscute, dar era bine dacă totuși puneați. Ați folosit \"Ce e val ca valul trece\" din \"Glossa\". Când sunteți la mare, ca în catrenul dv. și vă ispitesc vecinele de pe plajă, gândiți-vă la următoarele versuri, tot din \"Glossa\":
\"De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.\"

E o sugestie pt alte catrene.
E.S.

Post scrptum. Cum ne adresăm unul altuia? Uneori o facem neprotolar, alteori ezităm.

Intrând sărmana-n apă rece,
Luată-a fost de primul val
Și-un ginere ofta pe mal:
-Vai,ce e val ca valul trece.
(Ion Cuzuioc)

Văzând-o gata să se-nnece
În valul mării - nu c-un măr,
Un salvamar, din apa rece,
O trase, ca-n catren. De păr.

Calimero

Ioane,
ascultă aici, să vezi ce ghinionist e ăsta:

http://www.youtube.com/watch?v=Rhmnn8_dQZM

Domnilor, fie că soacrele înoată bine, fie că se îneacă, o fac cu un singur n. Regula zice că apar doi de n numai la cuvintele în care în e prefixul unui cuvânt care începe cu n: înnopta, înnoroi...

Știam, Nene Dane, dar am rămas fidel
formei vechi, cu doi de \"n\", așa cum
mi-a explicat învățătoarea mea; anume
că etimologic cuvântul în \"cestiune\"
vine din Lat. pop. innotare.
Ulterior s-a decis eliminarea unui \"n\".

Văzând-o gata să se-nnece
În valul mării - nu c-un măr,
Un salvamar, din apa rece,
O trase, ca-n catren. De păr.


Calimero

Simțind sărmana că se-îneacă,
Dori să se salveze ea cumva
Și ca ginerelui să-i placă
S-a agățat de-a lui ce-avea ceva.

p.s.Mulțumesc mult Laurențiu pentru trecere!

Ai perfectă dreptate Eugen,și din nou problema ritmului academic UER.De dragul lui am și implantat inutilul,, Vai,,.Ne adresăm ca-ntre confrați-la tu-și basta.
Cu amiciție Ion!

De la ginere când pleacă
Soacrele găsesc prilej,
Ca \"ieșirea\" să și-o facă:
Totdeauna...val-vârtej!