trasul sforilor-
pentru mulți dintre noi
ca mersul pe sfoară
trasul sforilor
cei mai mulți dintre noi
trași pe sfoară
trasul sforilor
în vogă-nu departe
trasul pe roată
te întrebi de ce-ți disprețuiesc amorul lânced
nedumirit cutreieri cărările inimii
tot mai des
speculezi fiecare ofertă promoțională de zâmbet complezent
și joci neîntrerupt
furnica trudind
unde sunt vacanțele
de altă dată?
•
soarele cu dinți
doar întors de la dentist-
e tot un zâmbet
•
din pleoape de plumb
își cerne iar tristețea
bătrânul Caelum
•
cocori
scobită de cari
greu sprijină prăjina
povara gutuiului
seva de-o vară
pusă la păstrare
într-o gutuie
numai o floare-
șchioapătă anul ăsta
plăpândul gutui
„Limba este întâiul mare poem al unui popor” (Lucian Blaga). Iată o cugetare asupra căreia ne-am putea opri îndelung și tot nu ar fi suficiente ideile pe care le-am putea dezvolta, pornind de la
nu mă căuta azi acasă
mi-am permis pentru prima dată să dezertez-
un fel de fugă de pe cruce
un gând la început
premeditat
deviat apoi de la cursul său
prin dilatare
schimbând în final, cu
cer fără soare
în zorii zilei-ceața
sărutul toamnei
pe drum de țară
nu te mai vezi om cu om
colbul cât casa
prin vii țăranii
veseli dau iama-culeg
potop de grauri
doar mohorul trist
vis de mărire
pe o frunză de lotus
brotacul nutrind
prevăzătoare
egreta s-a cocoțat
pe catalige
azi bodârlăul
învată geometrie-
cercuri in apă
pe luciul apei
ca o plută un
Cel-ce-gândește-singur
se vânzolește-n sus și-n jos
pe strada mea.
De treișcinci de ani încoace,
între două cafele
una neagră acasă, alta chioară la serviciu,
își plimbă-n văzul lumii
cu
Încă din antichitate s-a spus că a fi un bun orator înseamnă a deține secretul artei conversației. Un bun român( Teodor Mazilu) o vedea inutilă pentru că avea la îndemână tăcerea. Însuși marele
Se crede că la început a fost CUVÂNTUL. Acel cuvânt simplu, dar fără noimă de multe ori pentru cei care, preocupați de-atata libertate a lui, uită să-i mai dea vreo importanță și abuzează de el cu
Veniți, prieteni!
Contemplați natura-mi inumană!
Eu sunt cel
care trece pe lângă voi
risipit in grijile zilei de mâine-
mereu aceleași, de fiecare dată alta-
Nu vă bateți capul cu ceea ce
Piatra filozofală
Sub soarele amiezii
caut avid piatra filozofală,
încercând să-mi spun că exist și deci cuget.
La ce-mi ajută atunci cugetul,
când lipsa înțelepciunii
îmi sărăcește ființa
Fortuna labilis
Ieri, când încă eram fata mamei,
cugetam azi, pentru mâine.
Măreția planurilor făurite mă copleșea.
Nimic din ce era plănuit ieri pentru azi
Nu se putea întâmpla altfel