bilet

nu mă căuta azi acasă mi-am permis pentru prima dată să dezertez- un fel de fugă de pe cruce un gând la început premeditat deviat apoi de la cursul său prin dilatare schimbând în final, cu discernământ, inocența pe decadență- imaginează-ți mi-a rămas după gratii doar trupul, iar sufletul a luat-o razna abordând coclauri pe care nu se plimbă câini cu covrigi în coadă pe-aici sunt doar ființe de ceață ce-și sorb cu voluptate nectarul din pahare de cleștar tu și zeii tăi vei spune da, eu și ei ei nu citesc ziarul, nu spun povești cu bibani și veterani nu se supără pe zeul suprem când e secetă și iubesc necondiționat eu culeg vorbe și le frământ îndelung meșteresc in secret picioare metrice pentru fiecare zeiță și le mân în hoarde spre templul lui Apollo invocând încolonarea pe strofe m-așez în calea mântuirii adăstând la izvorul sfântului citit în noapte frenetic răsfir tomurile și adun pe hârtie cu mâini tremurânde fiecare dovadă de înțelepciune umană în speranța trezirii din mine și ca și cum nu ar fi de ajuns tu râzi