poeme
poeme pentru toate clipele calde de altădată- sunt prea puține zece să încropesc o carte
*****
lumină de seu în secolul vitezei- bătrâna-n război
*****
pe-acoperișuri ploaia în tropot mărunt- decembrie-n toi din casă-n casă moșul cu barba neagră- dezamăgire
*****
printre clopoței urarea fără noimă- covrigii pe jos * laptele ceții păzit cu strășnicie- momâi în zdrențe
*****
și-n seara asta luna îi gustă ceaiul- nu mai e singur
*****
singura lampă pentru iarna bătrânei gutuia din geam
sensuri
trasul sforilor- pentru mulți dintre noi ca mersul pe sfoară trasul sforilor cei mai mulți dintre noi trași pe sfoară trasul sforilor în vogă-nu departe trasul pe roată
crepuscul
furnica trudind unde sunt vacanțele de altă dată? • soarele cu dinți doar întors de la dentist- e tot un zâmbet • din pleoape de plumb își cerne iar tristețea bătrânul Caelum • cocori
variatiuni
scobită de cari greu sprijină prăjina povara gutuiului seva de-o vară pusă la păstrare într-o gutuie numai o floare- șchioapătă anul ăsta plăpândul gutui
autumnale
cer fără soare în zorii zilei-ceața sărutul toamnei pe drum de țară nu te mai vezi om cu om colbul cât casa prin vii țăranii veseli dau iama-culeg potop de grauri doar mohorul trist
acvatice
vis de mărire pe o frunză de lotus brotacul nutrind prevăzătoare egreta s-a cocoțat pe catalige azi bodârlăul învată geometrie- cercuri in apă pe luciul apei ca o plută un
sic transit
de Stă\'Mărie carusele-pe șanțuri babele ciopor fornăie pe nas dascălul o cântare pe seară toaca la poarta lumii se
suflet agonic
Cel-ce-gândește-singur se vânzolește-n sus și-n jos pe strada mea. De treișcinci de ani încoace, între două cafele una neagră acasă, alta chioară la serviciu, își plimbă-n văzul lumii cu
Stare de fapt
Veniți, prieteni! Contemplați natura-mi inumană! Eu sunt cel care trece pe lângă voi risipit in grijile zilei de mâine- mereu aceleași, de fiecare dată alta- Nu vă bateți capul cu ceea ce
piatra filozofala
Piatra filozofală Sub soarele amiezii caut avid piatra filozofală, încercând să-mi spun că exist și deci cuget. La ce-mi ajută atunci cugetul, când lipsa înțelepciunii îmi sărăcește ființa
Fortuna labilis
Fortuna labilis Ieri, când încă eram fata mamei, cugetam azi, pentru mâine. Măreția planurilor făurite mă copleșea. Nimic din ce era plănuit ieri pentru azi Nu se putea întâmpla altfel
