ion burhan

sângerezi sau te dizolvi nu are importanță nimic definitiv nu poți spune într-o după-amiază cu cer schimbător exodul umbrelor începuse devreme- siluete de arbori și trupuri tinere dispar ca

cu puțin noroc bun poți locui într-o secțiune tristă a unei realități bântuită de râs un râs contagios preluat de la obiectele fericite care râd non-stop exiști aici precum sămânța de

acum știu într-un cristal nu poți adăuga și nu poți lua nimic fără să nărui totul

treceai ca un abur și nu mai doreai să spui nimic deși spuneai imaginațiilor dezlănțuite și nu-ți mai era teamă de nimeni deși mie mi-era teamă pentru tine treceai ca un abur printr-un

sincer pe scara mea nu e lumină decât două secunde urmează apoi patru de întuneric dens timp suficient să te ciocnești între flashuri cu o bestie păroasă evadată din subconștientul

miliarde și miliarde de oameni au plâns măcar o dată în viață sau n-au existat deloc posibil să nu fi existat deloc dar chiar și așa nu se știe cum au deprins rapid și ei arta plânsului

prieteni, dați glasul mâniei la o parte au înflorit merii de dincolo de moarte azi albă-i clipa, ispita,pământul lanțurile humei ușoare-s ca vântul azi lumea mirose a jerfa de miel prin

locuiesc în țara pelin țara unde zarafii dijmuiesc bucuriile simple unde nopțile sunt bântuite de defuncți nelalocul lor- un gust amar persistă chiar și-n fagurii de miere deși s-a investit

nihil treceai ca un abur și nu mai doreai să spui nimic deși spuneai imaginațiilor dezlănțuite și nu-ți mai era teamă de nimeni deși mie îmi era teamă pentru tine.

prieteni azi nu vă pot spune nimic important sunt nelocuit de starea de grație chiar peste gura mea au așezat astăzi nemernicii un leandru de plastic și un fluture de piatră de acum e liniște