dragostea nu simte primejdia
pulbere din toate să fi fost și tot am simți cum vântul serii vrea să ne împrăștie atom cu atom fără să mai avem timp să ne sărutăm înainte de despărțire îmbrățișați am stat o noapte
IBion burhanîncepi dimineața cu un fel de milă
uneori ai impresia că trăiești dar nu pentru tine-cineva posibil zeii sau cei pe care-i iubești rup din pâinea sufletului tău și o aruncă obiectelor flămânde așa începi uneori
IBion burhannoi mergem mai departe
ningea cu sare peste o rană deschisă- speram ca durerea atroce să fie suficientă dar cineva și-a permis să împrăștie prin oraș o mulțime de aripi frânte n-avem ce face- unii calcă de-a
IBion burhandupă amiază cu obiecte fericite
cu puțin noroc bun poți locui într-o secțiune tristă a unei realități bântuită de râs un râs contagios preluat de la obiectele fericite care râd non-stop exiști aici precum sămânța de
IBion burhanplan de înflorire a iasomiei
în seara aceasta ridic paharul pentru tot ce aproape nu există pentru lucrurile și ființele care dispar fără măreție revoluțiile viețile în ținuturi exotice petrolul piețele de gros
IBion burhandupă-amiază cu cer schimbător
sângerezi sau te dizolvi nu are importanță nimic definitiv nu poți spune într-o după-amiază cu cer schimbător exodul umbrelor începuse devreme- siluete de arbori și trupuri tinere dispar ca
IBion burhanamintiri din țara pelin
cerul era fierbinte iar eu alergam desculț prin zăpada roșie- știam că vor veni iarăși pentru că ei sunt de neoprit nu de veșmintele lor roșii nu de hangerele lor însângerate nu de
IBion burhanprima zi după apokalipsă
locuiesc în țara pelin țara unde zarafii dijmuiesc bucuriile simple unde nopțile sunt bântuite de defuncți nelalocul lor- un gust amar persistă chiar și-n fagurii de miere deși s-a investit
IBion burhandouă secunde
sincer pe scara mea nu e lumină decât două secunde urmează apoi patru de întuneric dens timp suficient să te ciocnești între flashuri cu o bestie păroasă evadată din subconștientul
IBion burhancâmp rămas liber
pe câmpul dintre macii uscați și biserica din zare stau anii mei viitori ascunși prin tufișuri ca iepurii sperioși sau ca fazanii cei greu de prins în bătaia puștii noaptea a venit pe
IBion burhanpax vobiscum
miliarde și miliarde de oameni au plâns măcar o dată în viață sau n-au existat deloc posibil să nu fi existat deloc dar chiar și așa nu se știe cum au deprins rapid și ei arta plânsului
IBion burhanlipsă de aer
m-au smuls din mulțime și m-au dus într-o incintă din care câțiva nemernici scoteau aerul pe furiș aerul precum iubirea- constați că exista atunci când nu mai există totuși aici e locul
IBion burhandimineață de noiembrie
a venit cineva dimineața la ușa mea dar nu m-a întrebat nimic- mi-am cerut scuze stânjenit și am răspuns la întrebarea nepusă: nu încă n-am murit destul și n-am văzut încă destui salcâmi
IBion burhangândesc deși mi-e teamă
gândesc deși mi-e teamă că nu exist dar simt în rana din piept când cineva aproximează vidul cu lancea inexistența acestor rânduri nimicul lui goya spinii și parfumul trandafirului
IBion burhancăpcăunii
prieteni azi nu vă pot spune nimic important sunt nelocuit de starea de grație chiar peste gura mea au așezat astăzi nemernicii un leandru de plastic și un fluture de piatră de acum e liniște
IBion burhanPrima întrebare
Vine-o zi ca orișicare Când vei pune-o întrebare Noi, părinții, nu o știm Și de-aceea ți-o pândim Stau bunicii ca pe jar Caută-n abecedar Ori pe cer, prin iarba mare, Care-i prima
IBion burhanpoem despre nimic
curgi ușor și fără glas ești nisip de vânturat un vis ești fără de trup o întrupare de pripas ești zăpada întinată dintâi și fiorul unui urcuș o fereastră a unei priviri sau icoană a unei
IBion burhanVara blajinilor
e vară peste suflet, esențe vegetale și sevele ființei se împletesc subtil într-o cunună-n care esențe și chimvale îți amintesc de țara în care-ai fost copil și totul pare nou, prezentul, mâna,
IBion burhanDoamne, lasă-ne Lumina
Doamne, lasă-ne Lumina Ce-a adus-o Fiul Tău Si incearcă-ne cu vina De-a fi buni cu cine-i rău. Suferința las-o-n lume Numai cât să n-ațipească Sufletul cel fără nume Prins în carcera
IBion burhanorbi in Lumina
Hristos a înviat, să ne rușinăm, domnilor, domni ai întunericului din plina zi, de-acum viețile noastre sunt transparente înaintea sigurului Domn, de la început până la sfârșit. cioburi de
IBion burhanritual cu carte
vine o femeie cu o carte imensa in brațe și zice sărut-o odata și vino vin,zic protestând dar ce ne mai formalizăm atâta de parcă ne-am pregati pentru trădare.
IBion burhanau înflorit merii de dincolo
prieteni, dați glasul mâniei la o parte au înflorit merii de dincolo de moarte azi albă-i clipa, ispita,pământul lanțurile humei ușoare-s ca vântul azi lumea mirose a jerfa de miel prin
IBion burhanacum stiu
acum știu într-un cristal nu poți adăuga și nu poți lua nimic fără să nărui totul
IBion burhannevoia de minciuna
după o îndelungata urmărire l-au prins l-au dus într-o sală subterana unde un ochi avizat ar fi recunoscut toate instrumentele medievale de tortura ciomege noduroase pentru talpi vârtelnițe pentru
IBion burhanse duce viața
se duce viața ca un fum întocmai ca ofranda pe altare a fost doar o năluca traversând un drum sau doar o scăpărare de amnare se duce viața ca un gând ce-ți vine-n minte apoi dispare stăm în
IBion burhanvisul din vis
te numisem eva adică viață mă jucam cu tine prin păpadiile coapte uite ce ușor se desprind de pe pământ semințele zburătoare nu știam că se moare eram atât de fericiți și
IBion burhanfapturi excluse
întoarce-te vreau să-ți zăresc fața oricum vei arăta ființă neiubita și a nimănui strânge-ți uriașele-ți aripi în preajma mea să stăm așa împreună încălzindu-ne cu respirația două ființe
IBion burhantreceai ca un abur
treceai ca un abur și nu mai doreai să spui nimic deși spuneai imaginațiilor dezlănțuite și nu-ți mai era teamă de nimeni deși mie mi-era teamă pentru tine treceai ca un abur printr-un
IBion burhancautam ceva frumos
căutam ceva frumos dar am ajuns din întâmplare la poarta urâtului stăteam la poarta lui cu genunchii la gură ca o mumie aztecă bătea un crivăț turbat la
IBion burhantoamnă omenească
toamnă omenească de acum e toamnă o toamnă omenească din stea până-n miezul atomului s-au copt pletele arămii în grele amurguri de patimi și acru-i deja mustul plăcerii
IBion burhandactilografa
garizi scrieți așa cum se aude sufletul meu eminamente fonetic nu raci nu corali nu guvizi coralii sunt roșii roșiiro ei n-au piciorușe frumoase
IBion burhandisciplina tainei
disciplina tainei aștept să te strig pe nume în această clipă la această poartă pe care o bănui deschisă spre tine dar țipă prea tare florile în zid dar
IBion burhannihil
nihil treceai ca un abur și nu mai doreai să spui nimic deși spuneai imaginațiilor dezlănțuite și nu-ți mai era teamă de nimeni deși mie îmi era teamă pentru tine.
IBion burhanScrib
Scrib Azi ai desfiintat hazardul aici ai ajuns salutam palaria cu vorbe cuvintele ce scanteiaza ochi de salbaticiuni surprinse de
IBion burhan