Poezie
căpcăunii
3 min lectură·
Mediu
prieteni azi nu vă pot spune nimic important
sunt nelocuit de starea de grație
chiar peste gura mea au așezat astăzi nemernicii
un leandru de plastic și un fluture de piatră
de acum e liniște liniștee
așezați-vă liniștiți tovarăși
haidem mai bine să mergem de aici
la sărbătoarea cuvintelor căpiate
acolo e patria libertății depline
locul unde poți scoate limba la oricine
aici polonicul cu drame se dizolvă
fulguind în apă precum siropul de căpșuni
aici gheara tigrului de halviță în dungi
și unchi și mătuși cu apetit nebunatic
de ședințe de blok pășesc grațios
pe ritm de vals în mâini cu vată de zahăr
pe băț tiribombe cu kerosen dinți falși
euroatlantici pliculețe cu vrăjeli electorale și
bilețele cu destine de excepție oferite de
papagali vorbitori seara oricum plecăm
altă viață alți oameni suflăm în trompete
cu obrăjori bucălați urmăriți de alaiuri de muște verzui
kalașnikov hrănite de cadavrul istoriei nescrise
gata a trecut replay revenim fără sonor
la cotidianul alb-negru cu mămici mânioase
în bucătăria strâmtă de ghetou
stârnind din senin în țâncii care suntem
sentimente contradictorii de antipoezie
cotidian cu inși scoși timpuriu pe linia moartă
conspirând competent pe băncile tricolore de stat
degeaba și balanța vieții săltând nebunește
de-o parte și de alta se pune se calculează
se extrage din tot ce mișcă râul ramul
visul ca obicei nesănătos al sclavului fericit
păpăm mură-n gură i-realități de os-piciu
aceasta e tainul din strachina carpatină
acesta e totemul de azi al neamului meu
da am să mă urc cu nebunul orașului pe macara
de acolo se vede bine viitorul lumii
în culori verzui de marijuana și potol mult
pe meleagurile mioritice sarmale peste tot
belșug de cârnați de pleșcoi și abolirea definitivă
a chiorăitului de mațe
se vede fasolea fermecată cu vrejul cât stejarii seculari
de gros și jack un gând non-conformist
lipăind cu tălpile goale pe fruntea încrețită
a căpcăunului carpatin reprofilat peste noapte
în instructor de gâște
o da căpcăuni instructori de gâște
de joasă altitudine ai firmei
secera și ciolanul
de ei ai parte de la primul scâncet până la ultimul
ei nu dorm cu adevărat niciodată
somnambuli prin istorie ei veghează continuu
supraveghează profesionist marșul triumfal
spre rahat te pândesc până și la cotiturile
frazei îți dă peste mână dacă o întinzi
prea mult iți dă peste rană dacă o ții la vedere
șoptitori răzbunători se hrănesc din energia ta
din tot ce ai tu mai frumos și mai sfânt
îți spurcă metafora femeia prescura
ei sunt cei care ți-au tuns ție ideile
ei sunt cei care pun otrava
în fântâna de la marginea pustiului
ei sunt cei care te aleargă în coșmarul
în care nu mai poți să alergi
te prinde de cap se scobește cu tine
în măseaua cariată
te molfăie în gingiile cangrenate
nu te omoară repede dar
nici nu te lasă să trăiești
atenție căpcăunul român e treaz întodeauna
la datorie cu mâna la vipușca imensă
el clipește discret în timp ce tu crezi că el doarme
v-am spus-o
mi-am făcut datoria
amintiți-vă
024149
0
Un text reușit, metafore deosebite, în concluzie o lectură plăcută.
Și acum, ca să nu fie numai laude, să te și critic puțin. Știi ce nu-mi place? Faptul că acorzi prea puțin timp scrisului. La potențialul tău, dacă timpul ți-ar permite să valorifici talentul, ne-ai încânta mai des cu astfel de poeme.