o inima in plus.

sub tine se naște în fiecare dimineață a doua inimă a mea; tu nu o vezi niciodată, te privește din camera cealaltă, stă dezbrăcata într-un borcan de gem de fluturi; îi mai dau din când in când cartela mea de metrou - se ține de tine, în mers, numărând zâmbetele oamenilor cărunți. a doua inimă a mea îți împăturește hainele și-ți apretează cearșafurile cu acorduri de contrabas, în după-amiezile desenate pe umeri de femei urâte. am învățat-o un mi minor - chiar pe chitara ta - îți conturează baloane cu aer pe pernă, să zbori să visezi// să nu te temi de norii cu jartiere. inima mea - a doua - îți scrie cu degetele ei de pianistă, pe piept, \'bună dimineața\' cu zaț de cafea;; când te ștergi, ea plânge ca o iubită de soldat plecat, în gări de provincie, călcând cu tălpile bălți cu textură de cer răvășit. a doua inimă a mea se aruncă uneori de pe intercontinental, legată cu sfori aspre de stropii de ploaie ce-ți urmăresc milimetric pașii; se îmbracă noaptea în cămășile tale albe și largi; crede ca sunt rochii uriașe de mireasă. ea// a doua inimă a mea// îți sărută umărul și periuța de dinți și batistele și bomboanele mâncate pe jumătate și nervii ascunși în cutii, îți sărută cântecele și ceștile și glumele și poeziile; ea nu a învățat ce e despărțirea, uitarea, indiferența sau moartea. a doua inimă a mea bate chircită într-un borcan prăfuit, te descântă ca pe-un copil bolnav și tremură de frig. tu nu o vezi niciodată.