clipe.

îți curg lacrimile și-ți crapă obrazul stâng, când cânți la umărul meu în formă de vioară. te-mbrățișez cu genele mele, ca sulițele îți intră în carne și te crufic peste mine. îți spuneam: cel mai frumos ochi al meu vede cu încetinitorul despică măruntaiele zilei și mai și lăcrimează de la dermatograf; dar tu îți aranjai firele de păr în balta de sânge a orelor, te parfumai cu infinitul de sub asfalt și zâmbeai la aripile de pescăruși, cochetai cu moartea și-i făceai cu ochiul mării. închină-te la cea mai frumoasă venă a mea, liniștea să ți-o așez felii pe masă, să facem tăcere în loc de dragoste, iar în podul palmei adună-mi dermatograful înecat în lacrimile nașterii urletului clipei noastre.