Metamorfoze.

te-am prins de aripi și te-am azvârlit într-un buzunar. îți scuturai aripile neliniștit, când spuneam minciuni, când pășeam în iad. te-am întins pe așternut, între cutele coastelor. te-au găsit zdrobit sub piciorul patului, te-nșelasem cu noaptea. am vrut să te spânzur de-o stea; ai luat drumul Golgotei, înapoi, erai un Iisus cu o stea în spate. zidit într-un vârf de creion, gemeai la atingerea cuvintelor mele. scriam scrisori altora, și te-ai tocit. învârtit într-un rotocol de fum, te-am condus până la filtrul țigării. mi-ai ars buzele, să nu te-arunc, să nu-ți pierd urma, printre firimituri; ți-era frică de înălțime. te-am ascuns sub mine, te țineam de palme, gambe, te trăgeam de păr, fugeai, mă atingeai și mă-ntrebai unde sunt. nu mă recunoșteai. te-am lăsat să arzi sub pământ, iulie te-a făcut cenușă - te-am aruncat, în mare, te-ai ridicat prins de-o ancoră, tu te-ntrupaseși din stâncile munților. te-am ciopârțit în jumătate, ca să-mi fii ochi, mi se zbătea ochiul drept și te-am îngropat sub stern. îmi mestecai inima, o scuipai și o vopseai cu smoală. nu puteai să-mi fii umbră, erai născut lumină, din lumină. ți-am dăruit clavicula, omoplatul, femurul, tibia și le-ai respins. mă aveai deja cu totul.